Solteris! Continuăm în sensul real şi firesc, căci nu avem cum să ne oprim vreodată. Chiar şi ceea ce fizic pare că stă, de fapt se mişcă pe nivele de vibraţii / manifestări ale diferitelor stări de conştienţă ce nu pot fi definite, catalogate sau numărate. Acest drum al entităţii prin ea însăşi, pentru a deschide noi orizonturi evoluţiei, a dus la crearea Planului Fizic. Ceea ce se cere omului astăzi este să continue, să desconspire, revenind la el însuşi. Ansamblul social în manifestările prezentului apare ca o aglomerare de entităţi dispuse haotic, care se împiedică unele de altele, încercând să obţină o supremaţie care nu poate aparţine decât universalităţii şi nicidecum unui unghi al manifestării. Rezultatul este manifestarea unei existenţe pe pilot automat, cu o continuă tendinţă de oprire, de statică, datorată unei stări de anestezie, de beţie, prin consumarea energiilor subtile în digerarea mediului, într-o instinctualitate erotică şi o ignoranţă determinată de blocaje mentale obţinute printr-o copiere a tradiţiilor, aspect ce cauzează o continuă repetare a unor lucruri demult depăşite. Permanenta încercare de a găsi soluţii unei situaţii haotice apare drept puerilă la vibraţia şi parametrii cu care s-a obişnuit să trăiască astăzi omul, şi s-a ajuns chiar la paradoxul de a căuta soluţii de perspectivă la ceea ce nu mai există. Astfel, omul a ajuns să caute rezolvări la probleme care nu mai există numai pentru a împăca o tradiţie ce se manifestă împotriva existenţei, prin mentalităţi, ideologii şi dogme. Cu asemenea frâne puse vieţii, este imposibilă înţelegerea realităţii absolute, mai ales că ea, fiind pretutindeni, nu se vede nicăieri.
Conjunctura Apocalipsului prinde entitatea umană pe lângă propria existenţă, trăind o permanentă confruntare cu ea însăşi, un permanent decalaj între ceea ce-i spune vocea Christică din ea şi ceea ce-i oferă sistemul materialist de valori al societăţii. Lipsa acestui curaj de a asculta propriul spirit face ca, în timp, această voce să fie din ce în ce mai puţin percepută, ducând, odată cu degradarea parametrilor fizici, la blocajul mental. Astfel, la venirea pe Geea, omul se trezeşte sclav al unor mentalităţi, copie fidelă a unui sistem educaţional, fiind complexat, temător, bâjbâind în întuneric, în speranţa că va putea surprinde regulile acestui joc care-i implică manifestarea în Planul Fizic. Omul, ca divinitate, a ajuns să-şi permită latura negativă, formându-şi o credinţă a suferinţei, a nefericirii, a sărăciei şi a urâţeniei. Mai departe ne întâlnim şi cu acea situaţie paradoxală în care cei care se trezesc atingând o stare de relativ bine, ieşind de sub aspectul degradării continue, uită de fraţii lor care duc o existenţă din ce în ce mai lipsită de perspectivă, în care numai anestezia şi lipsa unei alternative mai dau omului puterea să spună că face bine atunci când, de fapt, nu mai face nimic.
Stările de bine au ajuns să fie stările statice în care omul, fie îndesat ca un sac de produsele mediului, în urma gestului alimentar tradiţional, fie devitalizat în urma unui orgasm sau a unei ejaculări, e obosit, lipsit de energie, cade într-o stare de inconştienţă numită somn, când se întoarce în Planul Astral de unde a venit, pentru ca a doua zi să o ia iarăşi de la capăt, la fel de inconştient şi de ameţit. Sunt cuvinte dramatice ale unei realităţi şi mai dramatice. Probabil că unii dintre voi vă daţi seama de ce nu ne apropiem mai mult de voi şi încă menţinem o stare de discreţie. Răspunsul e în faptul că trecerea de la o stare de inconştienţă, de anestezie, la nivele din ce în ce mai elevate de conştienţă, trebuie să se facă treptat, altminteri imposibilitatea de a înţelege duce la dereglări mentale, manifestate fizic prin glandele endocrine care provoacă stări similare nebuniei.
Ceea ce vi se cere este un efort de bun simţ, astfel ca, pas cu pas, să puteţi corecta ceea ce nu vă place, să puteţi crea binele care să ducă la mai bine, prin voi înşivă. Acest efort necesită curajul de a sacrifica o mentalitate tradiţională pe care aţi preluat-o prin copiere, în favoarea unei scări reale, universale a valorilor, şi de a renunţa la o alimentaţie anestezică, denaturată, care vă provoacă doar o plăcere de moment, plăcere care însă astăzi a umplut spitalele planetei, ducând la un rezultat neaşteptat: toată populaţia este bolnavă, deteriorarea corpului fizic existând la fiecare într-un grad mai mult sau mai puţin avansat. La nivel erotic, blocajul alimentar duce la imposibilitatea ca energia Kundalini, aflată la baza coloanei vertebrale, să depăşească centrul energetic aflat în zona plexului solar care, în loc de a da glas voinţei, puterii omului, e permanent "ocupat" cu alimentele denaturate care sunt introduse zilnic în Templu, această stare de blocaj făcând ca sexul să fie înţeles instinctiv, ca având un rol care ar fi procreaţia în locul realităţii sale spirituale, ce ar putea fi înţeleasă numai dacă energia amplificată în acest act ar urca spre centrii energetici superiori.
Sunt lucruri simple, la prima vedere, care se repetă, cunoscute de foarte mulţi, aplicate de foarte puţini. Cum vă puteţi explica faptul că, la nivelul informaţional accesibil omului obişnuit, atât în domeniul materialist cât şi în cel metafizic, civilizaţia terestră a putut ajunge la asemenea rezultate, de a fi la un pas de autodistrugere? Este o situaţie în care forurile de conducere sunt total depăşite, omul ca fiinţă nefiind obişnuit să-şi asume o responsabilitate asupra ansamblului social, şi fiind incapabil de a renunţa la propriile mofturi pentru o fărâmă de luciditate, la o stare de a continua aşteptarea pentru puţină dinamică, acceptând cu o sinceritate dezarmantă o existenţă în care e condamnat la suferinţă, nefericire, sărăcie şi, în final, la moarte. Nimeni nu poate trăi în locul vostru. Putem oferi o alternativă, dar ceea ce veţi face cu ea, de voi depinde. Nu avem dreptul de a vă educa, ci de a vă îndemna spre autoeducaţie. Nu avem dreptul să vă salvăm dacă voi acceptaţi distrugerea. Obişnuinţa acceptării, de a lua totul dea gata, a făcut ca societatea terestră să ajungă în situaţia de astăzi. Multe, fără număr mai bine zis, sunt minunile lumii, însă cunoaşterea lor nu vă salvează în faţa faptelor. A şti înseamnă a folosi, iar dacă nu poţi folosi, nici cei din jurul tău nu o pot face, şi atunci a şti mai mult nu este decât o direcţionare a existenţei spre o dimensiune din ce în ce mai teoretică, deci de nonexistenţă...
Dincolo de extraordinarul informaţiei se află cel al trăirii, căci realitatea nu are cum să fie percepută într-o continuă stare de război cu manifestarea ei. Încercarea de a coordona existenţa prin gândire, indiferent de tipul de informaţie folosit, gândirea ca instrument al analizei, determină o fragmentare a întregului, deci imposibilitatea trăirii sale. Gândirea, ca instrument al creaţiei şi, de asemenea, de analiză a efectelor create, vă poate oferi totul când este folosită într-un sens creator, sau vă poate răpi totul atunci când apelaţi la ea în virtutea unor stări emoţionale, a unor senzaţii sau impresii senzoriale. Ansamblul social cuprinde un sistem legislativ în care Legile Universale nici măcar nu sunt menţionate, omul putând să le citească în cărţi de factură metafizică, dar neaplicându-le niciunde, întreaga sa existenţă fiind dedicată unei permanente solicitări sociale şi culmea, fără a reuşi să o controleze vreodată, iar atunci când reuşeşte să se ridice cât de cât deasupra mediei, el îşi concentrează atenţia pentru a menţine acest privilegiu, în sensul de beneficiu, argumentându-şi iresponsabilitatea prin teamă.
Astfel s-a ajuns la paradoxul că entităţi care ar trebui să aibă o anumită experienţă care să le justifice prezenţa într-un post de decizie, sunt tot atât de blocate mental, îmbătate, din pricina unei alimentaţii tradiţionale, impotente atât intelectual cât şi sexual. De la această minoritate aflată în pragul agoniei aşteaptă răspunsuri 6 miliarde de entităţi, care au acceptat o condamnare punându-şi speranţa în exterior, şi poate într-un viitor mai bun. Sunt situaţii paradoxale, în care nici un sistem religios nu mai ţine cont de cunoaşterea sacră, informaţia textelor date omului în atâtea epoci fiind contrafăcută şi adaptată unei stări de carieră, demonstrând în ritualuri depăşite o totală necredinţă.
Ştiinţa a dus la crearea unei tehnologii cu un randament scăzut, dar la o totală ignorare a realităţii umane. Filosofia a căutat o cunoaştere în stare de anesteziere prin exacerbarea gândirii, adică exact ceea ce nu trebuie. Metafizica, apărută ca o cale de cunoaştere reală, la rândul ei a fost contrafăcută şi demult uitată. Ce a mai rămas omului de astăzi este speranţa ca, din această cenuşă care ia acoperit lumina interioară, să poată regăsi o cale, să se poată racorda la fronturile evoluţiei universale, permiţându-şi măcar perspectiva unei vieţi civilizate şi decente.
Vă aflaţi pe craterul unui vulcan cu câteva secunde înaintea erupţiei sale, chiar dacă aceste câteva secunde înseamnă cei 36 de ani ai Apocalipsului, din care au trecut deja 13, iar vulcanul acesta este ridicarea vibraţiilor, a intrării într-o nouă epocă. Faţă de 1982, când a început Apocalipsul, în 2017, când se va termina, vibraţia va fi de 49 de ori mai înaltă, ceea ce va exclude boala, bătrâneţea, moartea şi alte manifestări ale vibraţiilor joase. Cu toate acestea, există şansa ca fiecare, indiferent unde se află, să poată reveni la realitate, la firescul tinereţii eterne, al puterii, al luminii pe care o are. Cine nu va fi capabil de acest efort, va mai face o escală în Planul Astral, urmând ca la încarnarea următoare să perceapă ceea ce astăzi refuză să creadă. Suntem categorici, dar nu pentru a speria, ci nu facem altceva decât să dăm glas Legilor Universale, pentru a putea percepe unde vă aflaţi şi cam ce ar fi de făcut pentru ca să se mai poată face ceva. Dacă efortul vi se pare că ar fi prea complicat, ar putea fi justificată panica, dar nu vi se cere decât o recunoaştere de bun simţ, pe care să puteţi fonda o muncă de refacere a propriilor vibraţii.
Pesimismul nu este o soluţie, dar umorul da. Daţi la o parte negurile care vă apasă sufletul şi redescoperiţi bucuria existenţei în trăirile voastre particulare, în gesturile şi faptele de zi cu zi, cărora majoritatea aţi uitat să le mai daţi valoare, limitându-vă între temeri şi seriozitate, între stress şi agitaţie, căci dinamica creează o stare de aparent permanentă nesiguranţă, dată de procese continue şi fireşti, de transformare, care oricum au loc, indiferent dacă omul vrea să le conştientizeze său nu. Nu vă mai luptaţi, căci riscaţi să pierdeţi. Trăiţi şi va fi de ajuns pentru a putea continua creaţia. Fiecare îşi poate da pe măsura curajului şi credinţei sale. Nimeni nu poate salva omul de responsabilitatea de a fi liber. Poate că vă întrebaţi ce vrem de fapt şi, într-adevăr, e acel simplu răspuns: "Vrem ceea ce şi voi vreţi, chiar dacă încă nu aveţi curajul de a rosti!" Avem datoria de a răspunde acelui apel care răsună zilnic în fiecare casă, în fiecare suflet, acelei dorinţe de ceva mai multă pace, căldură, lumină şi mai multă prietenie.
Cine suntem? Suntem cei care suntem, glasul unei chemări la existenţa Christului din voi, care se întoarce, după tăvălugul a mii de ani de involuţie pe fond de evoluţie, care a avut ca rezultat formarea corpului fizic. Şi dacă acum două mii de ani, Christ şi-a anunţat venirea prin Fiul Omului, de această dată el a revenit în fiecare şi aveţi datoria de a vă urma. Sunteţi fii ai aceluiaşi Tată, suntem fii ai aceluiaşi Tată, răspundeţi chemării pe care un întreg Univers o aşteaptă şi de la voi. Am vrea să vă dăm date despre lumi mult mai concrete ale Omului, dar depinde de ceea ce voi vă daţi. În atâtea epoci şi prin atâţia oameni, chiar şi în prezent, date, mesaje din Univers ajung la urechile voastre dar, fie că nu sunt bine redate, fie cei care le primesc nu le înţeleg, se determină un spectacol grotesc prin arogarea unor drepturi ale amorului propriu, care în realitate nu există. Suntem surprinşi că entităţi care se trezesc pentru a-şi face datoria, o misiune, fac câţiva paşi după care cad în faţa ispitelor şi a ignorării celor trăite de majoritatea oamenilor, căutând sau dând acestora o informaţie de spectacol, cu elemente care, la nivelul actual de vibraţie a majorităţii nu pot fi percepute. Este cazul, în Zona Românească, al lui Melfior Ra, de asemenea, al Contelui Incapucciato, entităţi cu care s-a încercat o colaborare, dar care au deviat de la sensul real şi necesar în prezent, printr-o personificare a unei informaţii care acum constituie ultimul ţărm pentru societatea terestră.
Lăsaţi deoparte datele care vi se par spectaculoase, căci se pare că aceasta este una din ispitele prin care este percepută această ridicare a vibraţiilor. Este tot timpul şi pentru aşa ceva, dar înainte de aceasta, aduceţi pacea în viaţa voastră, pe propria planetă, şi căile lumilor se vor deschide în faţa ochilor tuturor. Ştiinţa nu mai poate salva omul în faţa propriilor sale consecinţe. La reluarea drumului este recunoaşterea, mai departe răbdarea eternităţii. Ne-am văzut nevoiţi să nominalizăm, dar puteţi fi siguri că atâtea secte, învăţături şi învăţători care vin din afara Zonei Româneşti aducând învăţături din alte timpuri, de fapt vin aici pentru aşi aduce aminte. Nu fiţi timizi, sau terminat acele epoci în care iniţierea era dată celor puţini, pentru a menţine cât de cât un nivel spiritual, în timp ce majoritatea era antrenată, într-un mod inconştient, în procesul de formare şi de obişnuire cu corpul fizic. Astăzi nu mai pot exista maeştri, discipoli, deştepţi sau ignoranţi. Există Omul, chiar dacă manifestările sale sunt ignorante sau divine. În mii de ani, realitatea interioară nu a putut fi afectată de transformările fizice sau de greşelile făcute.
Credeţi în voi şi asumaţivă responsabilitatea vieţii voastre, a căii voastre, fără a uita de cei care vă înconjoară. Astăzi, se poate numai totul şi pentru toţi. Pot exista privilegiaţi, dar nu beneficiari. Lumea nu se poate manifesta după voia cuiva sau urmând trăirile particulare ale altcuiva. Posibilităţile există pentru toţi sau pentru nimeni. Astfel, am fost nevoiţi să facem aceste nominalizări pentru a vă atrage atenţia, nu pentru a crea disensiuni inutile. Căci singura manifestare firească a diversităţii este individualitatea. Luaţi ceea ce este bun din tot, nu vă faceţi idoli, nu personificaţi. Fiecare are drumul său, dar nu pentru a fi generalizat sau expus lumii ca un număr de circ, ci pentru a fi trăit. Singura informaţie utilă este cea care cuprinde totul şi, conform Planului Divin, înseamnă înainte, în sensul de înaintea manifestării, deci este realitatea puterii cuvântului. Din ceea ce poate fi generalizat urmează ca fiecare să poată particulariza, ca mai departe, generalizând, să poată folosi. Răbdare, deci, şi nu uitaţi că, pe măsura practicii, informaţia are un rost.
Apelul atâtor civilizaţii care se adresează astăzi civilizaţiei voastre nu este pentru a fi ascultat sau urmat, ci pentru a se regăsi în vocea Christică a fiecăruia, prin recunoaşterea în unitate, în Tatăl. De aceea, ne străduim ca datele pe care le dăm să fie pe măsura posibilităţii pragmatice de răspuns a fiecăruia dintre voi. Astfel, ne adresăm şi celor care se află cu un pas înainte, săi ajute pe cei din jurul lor, pentru ca şi noi să vă putem da noi informaţii. A ne adresa vârfurilor ar însemna să le cultivăm orgoliul, iar pe ceilalţi să-i punem în situaţia de autocondamnare. Ajutaţi pentru a putea fi ajutaţi.
Curaj, omule, Solteris!
Va urma,
Sursa: 'Viata pe Geea'
