Solteris! Instituţia care este responsabilă în primul rând de situaţia actuală este cea a învăţământului, ea fiind aceea care formează structurile de gândire şi imaginea entităţii asupra existenţei. În ajutorul acesteia vin instituţiile religioase, cu prezentarea unor dogme menite mai mult să încurce decât să ajute, astfel încât am putea spune că instituţionalizarea unei realităţi spirituale adus la imposibilitatea accesului spre această dimensiune care solicită ca entitatea umană să fie permanent prezentă, permanent pe fază, deschisă posibilităţilor de creaţie şi evoluţie în firescul Legilor Universale, ceea ce nu s-a realizat. Realizările lor sunt structuri conceptuale bazate pe memorie, pe nişte date auzite la a zecea interpretare, lucruri care au colapsat şi mai mult entitatea.
Responsabilitatea acestor două instituţii, la care se adaugă şi cea dea treia, medicina, al cărei rol este acela de a ajuta omul să-şi spiritualizeze corpul fizic, nu să-l trateze de boli, care nu există decât ca o consecinţă a ignoranţei. Astfel, lipsa unei informaţii reale, atât în domeniul material cât şi în cel subtil, a adus omul în situaţia prezentă de a se descurca folosind instincte din lumea animală, căutând să perceapă cât de cât la nivel intelectual o tendinţă de spiritualizare, dar care, aşa cum puteţi şi voi observa, este sortită eşecului odată cu devitalizarea prin sex, sau cu deteriorarea structurilor subtile şi fizice printr-o alimentaţie împotriva oricărui bun simţ. Starea de păcăleală care se transmite din generaţie în generaţie, care a format atâtea orgolii, concepte şi moduri de viaţă, este astăzi la propriu împotriva existenţei. A continua pe această cale dovedeşte, pe de o parte, o îngustime a unghiului de vedere, iar, pe de altă parte, o lipsă de suflet, în timp ce noţiunea de spirit este total străină.
Sistemul materialist de învăţământ, cu o nonşalanţă şi o indiferenţă a carierei, a unei autoînşelări comode, pline de justificări şi argumente ale lenei, îşi permite încă să menţină o stare de întuneric, vorbind despre lucruri neutre, despre manifestări care nu au nici o legătură cu ceea ce trăieşte omul la modul concret. Bineînţeles, sunt utile informaţii din cât mai multe domenii, dar ceea ce se face în sistemul materialist reprezintă numai un plan secundar care, fără o informaţie reală, valabilă, responsabilă, face ca toate entităţile venite în Planul Fizic să fie aruncate pe o pistă falsă, încă de când se încarnează.
Astfel, în afara unei educaţii care vizează parametri sau puncte neutre de referinţă (neutre în sensul că nu există nici o responsabilitate), entitatea nu vede sau nu are cum să perceapă altceva.
De asemenea, întreaga suită de atribute prin care este definită ca rotiţă în angrenajul social, îi blochează posibilitatea de a fi şi altceva decât a fost învăţată să fie, adică un cetăţean onorabil, o funcţie socială, o carieră, un monument de ipocrizie şi egoism. Noţiuni cum sunt curajul, responsabilitatea, prietenia sau altruismul nu sunt încă predate în şcolile Geei, entitatea fiind ajutată de sistemul social să-şi reprime aceste tendinţe fireşti, pentru a se putea descurca într-un noian de dogme, de limitări ale birocraţiei, ale acelui joc subtil al egoismului, care oferă impresia unui câştig, dar care, în realitate, este o totală înfrângere a posibilităţilor fireşti de existenţă, de evoluţie, aducând omul, deşi este o divinitate, în cele mai umilitoare situaţii, privându-l de demnitatea şi libertatea sa firească, ca şi de responsabilitatea vreunui progres. Faptul că vina este aruncată tot asupra condiţiilor materiale, nu mai are o bază. Chiar dacă este o realitate în manifestare, în fond realitatea este aceea a unei lipse de organizare a resurselor planetare, cauzată de conceptualizare şi separatism, de înstrăinarea dintre oameni.
Omul are, în primul rând, nevoie de informaţie, de exemple practice, urmând apoi să poată folosi cu uşurinţă resursele pe care le are, într-un sens al progresului, al binelui. Lipsa unei astfel de educaţii, însă, duce la rezultate inexplicabile, în care ferocitatea deja obişnuită a egoismului ar fi în stare să distrugă orice pentru aşi salva aparenţele, emoţiile, complexele şi acea comoditate care, în cele din urmă, este un rezultat al unei stări de adormire, de totală iresponsabilitate. Dacă vreţi să se poată ceea ce puteţi, e nevoie de un minim gest de a face curat în lumea voastră mentală, căci nimeni nu are dreptul să vă judece sau să vă condamne. Oricum, voi o faceţi cel mai bine, ceea ce se vede prin faptul că media de vârstă pe Geea este cam de 70 de ani faţă de cei 2800 de ani care ar fi necesari evoluţiei pe această planetă. Este recunoaşterea unui rateu în practică şi astfel, încarnare după încarnare, fără o informaţie şi o atitudine cât de cât responsabilă în faţa vieţii, riscaţi să faceţi naveta la infinit între Planul Fizic şi Planul Astral, uitând permanent de ceea ce vă propuneţi pentru că vi se propun tot felul de lucruri atât de zăpăcite şi în afara realităţii, încât le cedaţi fără voie şi fără puncte elementare de referinţă în lumea reală.Deşi ceea ce facem seamănă cu o lecţie de morală, nu este decât o judecată de ansamblu, deci o rostire a ceea ce deja trăiţi şi despre care nu aveţi curajul de a rosti ceva, dar e şi un apel la responsabilitate, făcut nu prin vorbe, ci privind situaţia a 6 miliarde de victime nevinovate ale naivităţii lor sau ale altor victime, o situaţie care, perpetuându-se câteva generaţii, aveţi impresia că este aşa dintotdeauna.
Lumina spiritualităţii, a lumii interioare, este, treptat, tot mai mult acoperită de o ignoranţă academică, de blocaje mentale şi limitări care nu folosesc nimănui. Drumul de întoarcere necesită foarte multă sinceritate, adesea dramatică pentru cei care vor trebui să recunoască faptul că zeci de ani au trăit ceva inexistent, cu o linişte a copierii, cu o căldură a anesteziei, cu o pace a justificării.
Această situaţie ar putea dura la infinit, dacă Universul, în evoluţia sa, nu ar mai da câte un impuls, ceea ce pentru planeta Geea se manifestă o dată la 26 mii de ani, determinând schimbări la nivel de civilizaţie. Astfel, deşi suntem la jumătatea Apocalipsului, într-o perioadă care se repetă o dată la 26 mii de ani, omul continuă o tradiţie nepăsătoare, deşi de 26 mii de ani a aşteptat acest moment, această ocazie a autojudecăţii, a curăţirii unei karme acumulate într-un astfel de ciclu, a unei posibilităţi de acces la o altă vibraţie, la alţi parametri ai trăirii, ai existenţei universale.Intensitatea unei transformări la 26 de mii de ani este de zece ori mai mare decât cea care are loc la două mii de ani.
Cu toţii ştiţi ce s-a dat omului acum două mii de ani în Galileea, dar omul nu a făcut decât să se dea deoparte, preferând personificarea, limitarea şi lipsa oricărei responsabilităţi. Texte sacre au fost mistificate, credinţa a fost instituţionalizată în monumente ale necredinţei, care sunt reprezentate în bisericile de azi. Până când o mai puteţi duce aşa? Schimbarea oricum există, dar neasumarea responsabilităţii ei o va face să fie în sensul pe care îl decideţi inconştient, şi anume de a bate pasul pe loc, în timp ce Universul merge înainte, ceea ce înseamnă să o luaţi la vale. Nu ne dorim ca tot ce vă transmitem să fie o permanentă lecţie, o permanentă morală, dar din moment ce prezentul asta cere, asta este normal să dăm.
Sunt atâtea date, atâtea experienţe extraordinare care vă aşteaptă şi pe care nici cele mai fanteziste scenarii nu le pot cuprinde sau imagina acum, dar care vor apărea de la sine când veţi da la o parte ceaţa, negura care vă înconjoară şi care au făcut ca, prin acceptare, viaţa pe care o trăiţi să fie o permanentă încercare de adaptare la rău, la elemente pe care nici măcar nu le-aţi iniţiat voi, ci numai le-aţi copiat şi, cu toate acestea, sunteţi sclavii lor. Faptul că nimeni nu este mai breaz, nu e un lucru care să poată linişti. Situaţia e de aşa natură încât se situează pe o graniţă critică de ultimatum, pe care vi-l prezentaţi ca pe o soluţie majoritară, iar pe de altă parte, ca pe o încercare de trezire, de a oferi alternativa pe care o realizăm. Căci cum este posibil ca, după mii de ani de evoluţie, rezultatul unui ansamblu, al unei civilizaţii, să fie miliarde de entităţi puse cu spatele la zid, condamnate de alţi condamnaţi?
Nimeni nu vă acuză pentru acest lucru, într-adevăr se mai poate şi greşi, mai ales când sunteţi ajutaţi să greşiţi. Astfel, rezultatul actual a fost atins cu ajutorul celor cărora le place răul sau, cum se mai numesc, Fiii Întunericului, însă desconspirarea lor arată faptul că nimeni nu vă poate influenţa în vreun fel. Poţi fi influenţat numai câtă vreme nu ştii, dar după aceea nu mai e valabil a da vina sau a justifica prin astfel de lucruri o iresponsabilitate. De altfel, epoca lor s-a terminat, şi-au făcut şi ei datoria, acum e rândul realităţii. Ceea ce vedeţi în jurul vostru este cântecul de lebădă al unei civilizaţii a moftului, a jumătăţilor de măsură, a aparenţei, a permanentului gest de a închide ochii, de a accepta, de a copia, de a trece peste propria voinţă în favoarea unei teorii, deci o autosclavie, o autoflagelare şi, în final, o autocompătimire pentru ceea ce nimeni nu va pus să faceţi. Chiar dacă încă mai poate fi susţinută pojghiţa păcălelii, a ignoranţei, într-un an-doi va dispărea şi aceasta, şi atunci omul se va trezi gol în faţa Universului, în faţa spaţiului cosmic al infinitului, cu pretenţia de unic locuitor al unui sistem planetar, în realitate cu riscul de a ajunge ultimul acolo unde se află de fapt, adică în el însuşi. Singura schimbare care poate avea vreun rezultat acum, este aceea a omului, nu a sistemului.Sistemul poate ajuta sau nu omul în funcţie de ceea ce se hotărăsc să facă entităţile aflate în posturile de decizie, în sensul că introducerea unei informaţii reale în viaţa umană ar putea salva totul.
Altminteri, scapă cine poate, haosul actual fiind într-o continuă creştere, corupţia şi anarhia devenind tot mai pregnante, într-o situaţie de colapsare. Aveţi bunul simţ ca, printre reclamele pe care le daţi la televizor, printre săpunuri şi mâncare pentru pisici, să nu uitaţi că vă aflaţi pe o planetă pe care sute de milioane de oameni suferă în condiţii dramatice, dincolo de un echilibru cât de cât obişnuit, acceptabil. Fiţi liniştiţi, nimeni nu va atenta la carierele şi orgoliile voastre, la privilegiile şi beneficiile pe care le-aţi pus mai presus de realitate, dar măcar în al doisprezecelea ceas, omule, dovedeşte că mai poţi fi responsabil, şi că, indiferent de atributele sau funcţiile sociale pe care le ai, încă se mai poate ca omul să aibă un cuvânt de spus. Nu aşteptaţi să devină prea târziu, când încă se poate acum. Nu căutaţi evoluţia în spectacolul ei, căci o schimbare spectaculoasă devine deja periculoasă în sensul de a nu mai putea fi controlată sau menţinută pe panta pozitivă. Astfel, un prim pas ar fi ca, pe lângă ceea ce se predă în sistemul de învăţământ măcar o oră la trei zile să se vorbească celor care se află în formare despre lucruri reale, despre legile vieţii, despre posibilităţile omului. Aveţi acest curaj ca, după generaţii întregi de handicapaţi în faţa vieţii, prin recunoaşterea şi sinceritatea voastră, să permiteţi acestor noi generaţii o minimă iniţiere şi, la rândul vostru, să vă puteţi înhăma la o muncă utilă de refacere a propriilor voastre vibraţii care, pas cu pas, să vă readucă la dimensiunea reală a vieţii. Nu este greu, căci nimeni nu poate cere performanţe unor entităţi care se află pe muchia prăpastiei, dar se poate cere bun simţ, astfel încât încă se poate. Faceţi-vă datoria faţă de voi înşivă, demonstraţi-vă vouă înşivă că nimic nu este zadarnic şi că recunoaşterea vieţii, evoluţia în sensul Legilor Universale, al perfecţionării continue, este singurul sens care poate însemna ceva pentru om.
Prezentul nu oferă un sens existenţei, ci numai scopuri, scopuri aflate în acelaşi loc cu toată dorinţa de a fi puse pe drum, căci un drum real nu poate implica scopuri, ci numai paşii săi. Veţi putea folosi forţa mentală numai atunci când scopurile nu vă vor mai domina nici în rău, nici în bine, ci veţi recunoaşte actul creaţiei ca bază normală a evoluţiei şi ca posibilitate dinamică de trăire. Astfel, prin atâta deşteptăciune care vă sufocă prin teamă, prin gândire, lăsaţi un pic de timp şi vieţii, pentru a vă putea identifica la timpul potrivit cu aceasta.
Prin revenirea la o alimentaţie din ce în ce mai corectă, ca şi prin folosirea Jurnalului, într-o primă fază, veţi putea cu răbdare ca, după măcar un volum de Jurnal, ceea ce înseamnă 300 de pagini scrise despre voi înşivă în voi înşivă, în sensul autocorecţiei şi permanentei impulsionări, în sensul unei evoluţii dinamice, să puteţi contacta Planul Divin, deci ca o altă cale să se deschidă înaintea voastră, iar aceasta vă solicită şi măcar trei luni de alimentaţie naturală. Atunci veţi putea înţelege libertatea pe care aveţi să o redobândiţi şi munca de refacere care vă aşteaptă prin firescul de a merge înainte împreună cu ceilalţi, la fel ca şi voi. Nu uitaţi că orice entitate prinsă pe drumul evoluţiei va atrage după ea încă zece, indiferent dacă îi vede sau nu, dacă sunt aproape de ea sau nu, numai prin vibraţia pe care o emite în ether. Astfel, cu cât mai multe luminiţe ale celor care se trezesc vor străpunge această ceaţă de vibraţii joase care înconjoară Geea, cu atât le va fi mai uşor celor care, când se vor hotărî, vor descoperi un culoar pe care deja se poate merge. Astfel, cei mulţi vor deveni cei mari când vor renunţa la o măreţie iluzorie, la justificări inutile şi se vor descoperi ca divinităţi responsabile în faţa Planului Fizic, a propriei lor vieţi, în tot ceea ce fac, numai că primii care contactează aceste posibilităţi sunt automat condamnaţi să-i ajute pe ceilalţi, până ce şi aceştia se vor trezi, urmând ca atunci când omul va redeveni OM, fiecare să se poată ocupa de viaţă prin evoluţia sa.
În aceeaşi situaţie ne aflăm şi noi, iar aceste apeluri le realizăm în virtutea unei datorii care depinde de voi să o înţelegeţi în trăirea voastră, căci cei carei ajută pe ceilalţi, cei care iau parte la această lucrare universală, cu răbdare şi înţelegere, ascultânduse pe ei înşişi, redescoperind armonia Planului Divin, sunt la fel ca şi noi. Indiferent de tehnologia pe care o are o civilizaţie, faptele au aceeaşi valoare. Tehnologia poate fi numai un catalizator al faptelor, dar faptele sunt o confirmare a nivelului de conştienţă atins. Nu este greu pentru că, la propriu, se poate. De altfel, apăsarea care ştim cu toţii că o trăiţi fiecare, vă pune în situaţia de a avea nevoie să fiţi ascultaţi, mai degrabă decât să ascultaţi pe cineva, să daţi acea sinceritate din voi, pentru voi şi pentru întregul Univers, fără teama de a fi prigoniţi şi neînţeleşi. Pentru aceasta există Jurnalul, un canal prin care, atunci când răbdarea voastră îl va continua, vom putea să vă contactăm chiar telepatic, direct, când decizia şi hotărârea voastră va fi clară, deci cam după 7 volume de jurnal. Nu vă grăbiţi căci nu aveţi ce pierde, lucraţi cu voi înşivă în ritmul care vă întruchipează sinceritatea, fără justificări sau forţări, căci realitatea are nevoie să fie recunoscută, iar de ştiut o ştiţi. Nimeni nu se află într-o situaţie favorizată, indiferent de cariera, postul sau baza materială pe care le are, căci singura bogăţie reală este vibraţia sa, nu lucrurile cu care se înconjoară sau pe care le adună în jurul său. Cel care va avea vibraţii înalte, folosind elemente simple şi astăzi accesibile oricui, va putea gusta fericirea, bucuria şi lumina existenţei, prin permanenta amplificare a propriei sale evoluţii, ceilalţi riscând să nu o poată avea vreodată. Noi vă urăm succes şi vom continua cât de curând.
Solteris!
Va urma,
Sursa"Viata pe Geea'
