Mesagerii - Invăţământul

  Solteris! Instituţia care este responsabilă în primul rând de situaţia actuală este cea a învăţământului, ea fiind aceea care formează structurile de gândire şi imaginea entităţii asupra existenţei. În ajutorul acesteia vin instituţiile religioase, cu prezentarea unor dogme menite mai mult să încurce decât să ajute, astfel încât am putea spune că instituţionalizarea unei realităţi spirituale adus la imposibilitatea accesului spre această dimensiune care solicită ca entitatea umană să fie permanent prezentă, permanent pe fază, deschisă posibilităţilor de creaţie şi evoluţie în firescul Legilor Universale, ceea ce nu s-a realizat. Realizările lor sunt structuri conceptuale bazate pe memorie, pe nişte date auzite la a zecea interpretare, lucruri care au colapsat şi mai mult entitatea.
Responsabilitatea acestor două instituţii, la care se adaugă şi cea dea treia, medicina, al cărei rol este acela de a ajuta omul să-şi spiritualizeze corpul fizic, nu să-l trateze de boli, care nu există decât ca o consecinţă a ignoranţei. Astfel, lipsa unei informaţii reale, atât în domeniul material cât şi în cel subtil, a adus omul în situaţia prezentă de a se descurca folosind instincte din lumea animală, căutând să perceapă cât de cât la nivel intelectual o tendinţă de spiritualizare, dar care, aşa cum puteţi şi voi observa, este sortită eşecului odată cu devitalizarea prin sex, sau cu deteriorarea structurilor subtile şi fizice printr-o alimentaţie împotriva oricărui bun simţ. Starea de păcăleală care se transmite din generaţie în generaţie, care a format atâtea orgolii, concepte şi moduri de viaţă, este astăzi la propriu împotriva existenţei. A continua pe această cale dovedeşte, pe de o parte, o îngustime a unghiului de vedere, iar, pe de altă parte, o lipsă de suflet, în timp ce noţiunea de spirit este total străină.
   Sistemul materialist de învăţământ, cu o nonşalanţă şi o indiferenţă a carierei, a unei autoînşelări comode, pline de justificări şi argumente ale lenei, îşi permite încă să menţină o stare de întuneric, vorbind despre lucruri neutre, despre manifestări care nu au nici o legătură cu ceea ce trăieşte omul la modul concret. Bineînţeles, sunt utile informaţii din cât mai multe domenii, dar ceea ce se face în sistemul materialist reprezintă numai un plan secundar care, fără o informaţie reală, valabilă, responsabilă, face ca toate entităţile venite în Planul Fizic să fie aruncate pe o pistă falsă, încă de când se încarnează.
Astfel, în afara unei educaţii care vizează parametri sau puncte neutre de referinţă (neutre în sensul că nu există nici o responsabilitate), entitatea nu vede sau nu are cum să perceapă altceva.
De asemenea, întreaga suită de atribute prin care este definită ca rotiţă în angrenajul social, îi blochează posibilitatea de a fi şi altceva decât a fost învăţată să fie, adică un cetăţean onorabil, o funcţie socială, o carieră, un monument de ipocrizie şi egoism. Noţiuni cum sunt curajul, responsabilitatea, prietenia sau altruismul nu sunt încă predate în şcolile Geei, entitatea fiind ajutată de sistemul social să-şi reprime aceste tendinţe fireşti, pentru a se putea descurca într-un noian de dogme, de limitări ale birocraţiei, ale acelui joc subtil al egoismului, care oferă impresia unui câştig, dar care, în realitate, este o totală înfrângere a posibilităţilor fireşti de existenţă, de evoluţie, aducând omul, deşi este o divinitate, în cele mai umilitoare situaţii, privându-l de demnitatea şi libertatea sa firească, ca şi de responsabilitatea vreunui progres. Faptul că vina este aruncată tot asupra condiţiilor materiale, nu mai are o bază. Chiar dacă este o realitate în manifestare, în fond realitatea este aceea a unei lipse de organizare a resurselor planetare, cauzată de conceptualizare şi separatism, de înstrăinarea dintre oameni.
Omul are, în primul rând, nevoie de informaţie, de exemple practice, urmând apoi să poată folosi cu uşurinţă resursele pe care le are, într-un sens al progresului, al binelui. Lipsa unei astfel de educaţii, însă, duce la rezultate inexplicabile, în care ferocitatea deja obişnuită a egoismului ar fi în stare să distrugă orice pentru aşi salva aparenţele, emoţiile, complexele şi acea comoditate care, în cele din urmă, este un rezultat al unei stări de adormire, de totală iresponsabilitate. Dacă vreţi să se poată ceea ce puteţi, e nevoie de un minim gest de a face curat în lumea voastră mentală, căci nimeni nu are dreptul să vă judece sau să vă condamne.   Oricum, voi o faceţi cel mai bine, ceea ce se vede prin faptul că media de vârstă pe Geea este cam de 70 de ani faţă de cei 2800 de ani care ar fi necesari evoluţiei pe această planetă. Este recunoaşterea unui rateu în practică şi astfel, încarnare după încarnare, fără o informaţie şi o atitudine cât de cât responsabilă în faţa vieţii, riscaţi să faceţi naveta la infinit între Planul Fizic şi Planul Astral, uitând permanent de ceea ce vă propuneţi pentru că vi se propun tot felul de lucruri atât de zăpăcite şi în afara realităţii, încât le cedaţi fără voie şi fără puncte elementare de referinţă în lumea reală.Deşi ceea ce facem seamănă cu o lecţie de morală, nu este decât o judecată de ansamblu, deci o rostire a ceea ce deja trăiţi şi despre care nu aveţi curajul de a rosti ceva, dar e şi un apel la responsabilitate, făcut nu prin vorbe, ci privind situaţia a 6 miliarde de victime nevinovate ale naivităţii lor sau ale altor victime, o situaţie care, perpetuându-se câteva generaţii, aveţi impresia că este aşa dintotdeauna.
Lumina spiritualităţii, a lumii interioare, este, treptat, tot mai mult acoperită de o ignoranţă academică, de blocaje mentale şi limitări care nu folosesc nimănui. Drumul de întoarcere necesită foarte multă sinceritate, adesea dramatică pentru cei care vor trebui să recunoască faptul că zeci de ani au trăit ceva inexistent, cu o linişte a copierii, cu o căldură a anesteziei, cu o pace a justificării.
Această situaţie ar putea dura la infinit, dacă Universul, în evoluţia sa, nu ar mai da câte un impuls, ceea ce pentru planeta Geea se manifestă o dată la 26 mii de ani, determinând schimbări la nivel de civilizaţie. Astfel, deşi suntem la jumătatea Apocalipsului, într-o perioadă care se repetă o dată la 26 mii de ani, omul continuă o tradiţie nepăsătoare, deşi de 26 mii de ani a aşteptat acest moment, această ocazie a autojudecăţii, a curăţirii unei karme acumulate într-un astfel de ciclu, a unei posibilităţi de acces la o altă vibraţie, la alţi parametri ai trăirii, ai existenţei universale.Intensitatea unei transformări la 26 de mii de ani este de zece ori mai mare decât cea care are loc la două mii de ani.
Cu toţii ştiţi ce s-a dat omului acum două mii de ani în Galileea, dar omul nu a făcut decât să se dea deoparte, preferând personificarea, limitarea şi lipsa oricărei responsabilităţi. Texte sacre au fost mistificate, credinţa a fost instituţionalizată în monumente ale necredinţei, care sunt reprezentate în bisericile de azi. Până când o mai puteţi duce aşa? Schimbarea oricum există, dar neasumarea responsabilităţii ei o va face să fie în sensul pe care îl decideţi inconştient, şi anume de a bate pasul pe loc, în timp ce Universul merge înainte, ceea ce înseamnă să o luaţi la vale. Nu ne dorim ca tot ce vă transmitem să fie o permanentă lecţie, o permanentă morală, dar din moment ce prezentul asta cere, asta este normal să dăm.
Sunt atâtea date, atâtea experienţe extraordinare care vă aşteaptă şi pe care nici cele mai fanteziste scenarii nu le pot cuprinde sau imagina acum, dar care vor apărea de la sine când veţi da la o parte ceaţa, negura care vă înconjoară şi care au făcut ca, prin acceptare, viaţa pe care o trăiţi să fie o permanentă încercare de adaptare la rău, la elemente pe care nici măcar nu le-aţi iniţiat voi, ci numai le-aţi copiat şi, cu toate acestea, sunteţi sclavii lor. Faptul că nimeni nu este mai breaz, nu e un lucru care să poată linişti. Situaţia e de aşa natură încât se situează pe o graniţă critică de ultimatum, pe care vi-l prezentaţi ca pe o soluţie majoritară, iar pe de altă parte, ca pe o încercare de trezire, de a oferi alternativa pe care o realizăm. Căci cum este posibil ca, după mii de ani de evoluţie, rezultatul unui ansamblu, al unei civilizaţii, să fie miliarde de entităţi puse cu spatele la zid, condamnate de alţi condamnaţi?
Nimeni nu vă acuză pentru acest lucru, într-adevăr se mai poate şi greşi, mai ales când sunteţi ajutaţi să greşiţi. Astfel, rezultatul actual a fost atins cu ajutorul celor cărora le place răul sau, cum se mai numesc, Fiii Întunericului, însă desconspirarea lor arată faptul că nimeni nu vă poate influenţa în vreun fel. Poţi fi influenţat numai câtă vreme nu ştii, dar după aceea nu mai e valabil a da vina sau a justifica prin astfel de lucruri o iresponsabilitate. De altfel, epoca lor s-a terminat, şi-au făcut şi ei datoria, acum e rândul realităţii. Ceea ce vedeţi în jurul vostru este cântecul de lebădă al unei civilizaţii a moftului, a jumătăţilor de măsură, a aparenţei, a permanentului gest de a închide ochii, de a accepta, de a copia, de a trece peste propria voinţă în favoarea unei teorii, deci o autosclavie, o autoflagelare şi, în final, o autocompătimire pentru ceea ce nimeni nu va pus să faceţi. Chiar dacă încă mai poate fi susţinută pojghiţa păcălelii, a ignoranţei, într-un an-doi va dispărea şi aceasta, şi atunci omul se va trezi gol în faţa Universului, în faţa spaţiului cosmic al infinitului, cu pretenţia de unic locuitor al unui sistem planetar, în realitate cu riscul de a ajunge ultimul acolo unde se află de fapt, adică în el însuşi. Singura schimbare care poate avea vreun rezultat acum, este aceea a omului, nu a sistemului.Sistemul poate ajuta sau nu omul în funcţie de ceea ce se hotărăsc să facă entităţile aflate în posturile de decizie, în sensul că introducerea unei informaţii reale în viaţa umană ar putea salva totul.
Altminteri, scapă cine poate, haosul actual fiind într-o continuă creştere, corupţia şi anarhia devenind tot mai pregnante, într-o situaţie de colapsare. Aveţi bunul simţ ca, printre reclamele pe care le daţi la televizor, printre săpunuri şi mâncare pentru pisici, să nu uitaţi că vă aflaţi pe o planetă pe care sute de milioane de oameni suferă în condiţii dramatice, dincolo de un echilibru cât de cât obişnuit, acceptabil. Fiţi liniştiţi, nimeni nu va atenta la carierele şi orgoliile voastre, la privilegiile şi beneficiile pe care le-aţi pus mai presus de realitate, dar măcar în al doisprezecelea ceas, omule, dovedeşte că mai poţi fi responsabil, şi că, indiferent de atributele sau funcţiile sociale pe care le ai, încă se mai poate ca omul să aibă un cuvânt de spus. Nu aşteptaţi să devină prea târziu, când încă se poate acum. Nu căutaţi evoluţia în spectacolul ei, căci o schimbare spectaculoasă devine deja periculoasă în sensul de a nu mai putea fi controlată sau menţinută pe panta pozitivă. Astfel, un prim pas ar fi ca, pe lângă ceea ce se predă în sistemul de învăţământ măcar o oră la trei zile să se vorbească celor care se află în formare despre lucruri reale, despre legile vieţii, despre posibilităţile omului. Aveţi acest curaj ca, după generaţii întregi de handicapaţi în faţa vieţii, prin recunoaşterea şi sinceritatea voastră, să permiteţi acestor noi generaţii o minimă iniţiere şi, la rândul vostru, să vă puteţi înhăma la o muncă utilă de refacere a propriilor voastre vibraţii care, pas cu pas, să vă readucă la dimensiunea reală a vieţii. Nu este greu, căci nimeni nu poate cere performanţe unor entităţi care se află pe muchia prăpastiei, dar se poate cere bun simţ, astfel încât încă se poate. Faceţi-vă datoria faţă de voi înşivă, demonstraţi-vă vouă înşivă că nimic nu este zadarnic şi că recunoaşterea vieţii, evoluţia în sensul Legilor Universale, al perfecţionării continue, este singurul sens care poate însemna ceva pentru om.
Prezentul nu oferă un sens existenţei, ci numai scopuri, scopuri aflate în acelaşi loc cu toată dorinţa de a fi puse pe drum, căci un drum real nu poate implica scopuri, ci numai paşii săi. Veţi putea folosi forţa mentală numai atunci când scopurile nu vă vor mai domina nici în rău, nici în bine, ci veţi recunoaşte actul creaţiei ca bază normală a evoluţiei şi ca posibilitate dinamică de trăire. Astfel, prin atâta deşteptăciune care vă sufocă prin teamă, prin gândire, lăsaţi un pic de timp şi vieţii, pentru a vă putea identifica la timpul potrivit cu aceasta.
Prin revenirea la o alimentaţie din ce în ce mai corectă, ca şi prin folosirea Jurnalului, într-o primă fază, veţi putea cu răbdare ca, după măcar un volum de Jurnal, ceea ce înseamnă 300 de pagini scrise despre voi înşivă în voi înşivă, în sensul autocorecţiei şi permanentei impulsionări, în sensul unei evoluţii dinamice, să puteţi contacta Planul Divin, deci ca o altă cale să se deschidă înaintea voastră, iar aceasta vă solicită şi măcar trei luni de alimentaţie naturală. Atunci veţi putea înţelege libertatea pe care aveţi să o redobândiţi şi munca de refacere care vă aşteaptă prin firescul de a merge înainte împreună cu ceilalţi, la fel ca şi voi. Nu uitaţi că orice entitate prinsă pe drumul evoluţiei va atrage după ea încă zece, indiferent dacă îi vede sau nu, dacă sunt aproape de ea sau nu, numai prin vibraţia pe care o emite în ether. Astfel, cu cât mai multe luminiţe ale celor care se trezesc vor străpunge această ceaţă de vibraţii joase care înconjoară Geea, cu atât le va fi mai uşor celor care, când se vor hotărî, vor descoperi un culoar pe care deja se poate merge. Astfel, cei mulţi vor deveni cei mari când vor renunţa la o măreţie iluzorie, la justificări inutile şi se vor descoperi ca divinităţi responsabile în faţa Planului Fizic, a propriei lor vieţi, în tot ceea ce fac, numai că primii care contactează aceste posibilităţi sunt automat condamnaţi să-i ajute pe ceilalţi, până ce şi aceştia se vor trezi, urmând ca atunci când omul va redeveni OM, fiecare să se poată ocupa de viaţă prin evoluţia sa.
În aceeaşi situaţie ne aflăm şi noi, iar aceste apeluri le realizăm în virtutea unei datorii care depinde de voi să o înţelegeţi în trăirea voastră, căci cei carei ajută pe ceilalţi, cei care iau parte la această lucrare universală, cu răbdare şi înţelegere, ascultânduse pe ei înşişi, redescoperind armonia Planului Divin, sunt la fel ca şi noi. Indiferent de tehnologia pe care o are o civilizaţie, faptele au aceeaşi valoare. Tehnologia poate fi numai un catalizator al faptelor, dar faptele sunt o confirmare a nivelului de conştienţă atins. Nu este greu pentru că, la propriu, se poate. De altfel, apăsarea care ştim cu toţii că o trăiţi fiecare, vă pune în situaţia de a avea nevoie să fiţi ascultaţi, mai degrabă decât să ascultaţi pe cineva, să daţi acea sinceritate din voi, pentru voi şi pentru întregul Univers, fără teama de a fi prigoniţi şi neînţeleşi. Pentru aceasta există Jurnalul, un canal prin care, atunci când răbdarea voastră îl va continua, vom putea să vă contactăm chiar telepatic, direct, când decizia şi hotărârea voastră va fi clară, deci cam după 7 volume de jurnal. Nu vă grăbiţi căci nu aveţi ce pierde, lucraţi cu voi înşivă în ritmul care vă întruchipează sinceritatea, fără justificări sau forţări, căci realitatea are nevoie să fie recunoscută, iar de ştiut o ştiţi. Nimeni nu se află într-o situaţie favorizată, indiferent de cariera, postul sau baza materială pe care le are, căci singura bogăţie reală este vibraţia sa, nu lucrurile cu care se înconjoară sau pe care le adună în jurul său. Cel care va avea vibraţii înalte, folosind elemente simple şi astăzi accesibile oricui, va putea gusta fericirea, bucuria şi lumina existenţei, prin permanenta amplificare a propriei sale evoluţii, ceilalţi riscând să nu o poată avea vreodată. Noi vă urăm succes şi vom continua cât de curând.
Solteris!
 Va urma,
Sursa"Viata pe Geea'

Mesagerii- Siy, Printia (oraşul sumerian din Bucegi)Troden, Elera, Climbdau (Sistem Ilerius)

23  V  1995, ora 3.50

Solteris! Unul din elementele existente în prezent pentru a putea înţelege şi a vă adapta la ridicarea vibraţiilor prin intrarea în al treilea val al Apocalipsului, îl reprezintă ridicarea randamentului. Forţa mentală este cea care asigură randamentul de 100 % şi care poate fi imprimat oricărei manifestări atunci când este rezultatul unei forme mentale create de o entitate trezită şi responsabilă de puterea pe care o are. Practic, nu este greu, dar pentru a ajunge aici, de fapt la dimensiunea normală a existenţei, trebuie parcurs un drum alcătuit din etape şi semietape, pe care vi le putem da la nivel de principiu, dar care devin aplicabile numai prin particularizarea lor.

Primul pas în ridicarea randamentului îl reprezintă dezvoltarea atenţiei, a spiritului de observaţie şi a imaginaţiei, ceea ce este posibil numai printro alimentaţie netoxică, care să vă poată permite sesizarea acestei subtilităţi informaţionale, şi de asemenea prin folosirea Jurnalului, având drept efect curăţarea corpului mental, înlăturarea blocajelor mentale şi implicit o dinamizare a atenţiei întrun sens constructiv, şi anume de a vedea, dincolo de elementele manifestate, primele etape ale cauzalităţii pe care o puteţi continua prin scris, descoperind dimensiuni din ce în ce mai subtile. Însă pentru aceasta este nevoie de cât mai multă informaţie şi, în primul rând, de sinceritate şi bun simţ.

La această oră la care transmitem, majoritatea entităţilor din această zonă sunt în Planul Astral, relaxânduse liniştite, de parcă nimic nu sar întâmpla. Acesta este paradoxul, căci foarte mulţi preferă să se ascundă de Planul Fizic, ceea ce şi face ca ritmul de somn, de relaxare, să fie foarte lung, ca o consecinţă a acestei stări de anestezie, de beţie, cauzată de hipnoza iluziei. Dar să revenim la acest aspect al randamentului. Vom aborda această temă folosind logica sintetică a triadei. Primul element este atenţia sau spiritul de observaţie, cel deal doilea este imaginaţia, înţeleasă în sensul de inventivitate, creativitate, originalitate, preocuparea de a găsi soluţii mai bune la problemele întâlnite, şi tot aici intră elemente de strategie, sinteză, tactică, având drept sens o reducere a efortului şi o ridicare a randamentului. A merge înainte necesită o permanentă luciditate şi bucuria de a face atunci ca propriile creaţii (forme mentale) să lucreze din ce în ce mai bine şi în sensul ales de voi. Cel deal treilea element, şi totodată cel mai important, îl reprezintă "puterea cuvântului". Aceasta se traduce, în primul rând, prin a nu oscila şi, indiferent de manifestarea exterioară, de a afirma, de a emite mental ceea ce doreşti în realitate, cu convingerea că se va realiza. Este simplu, mult prea simplu, dar pentru a ajunge aici sunt necesare celelalte două etape care sintetizează complicatul în elemente din ce în ce mai simple, mai dinamice, revenind pas cu pas la puterea verbului, la puterea cuvântului.

Pentru a avea încredere în puterea cuvântului vostru, aveţi nevoie de curaj, acesta este ceea ce în termeni obişnuiţi se numeşte încredere în sine; în termeni religioşi: credinţă; în termeni reali: control mental. De altfel, terminologia nu are nici o importanţă, mai importantă fiind aplicarea ei, căci practica este singurul lucru real dintro teorie. Aceasta presupune curajul de a crede în ceea ce vă doriţi, de a realiza că ceea ce puteţi concepe este în acelaşi timp şi posibil, realizarea sa fiind pe măsura încrederii în voi înşivă, a dinamicii mentale, a imaginaţiei şi a înfăptuirii, deci a acţiunii. Toate trei dau, de fapt, acel factor de maxim randament şi de realizare întro acţiune. A fi dinamici la nivel de acţiune, iar la nivel mental anesteziaţi, nu mai ţine în prezent, după cum a acţiona dinamic în virtutea unei strategii bine elaborate a sensului, sau a direcţiei pe care mergeţi, în timp ce la nivel mental oscilaţi între forme mentale pozitive, adică ceea ce vă doriţi, şi posibilitatea de a nu se realiza, la fel nu este suficient. Ceea ce vi se cere şi de fapt voi ar trebui să vă cereţi pentru a vă putea da, este să scăpaţi de oscilaţii. Cel mai adesea, când le emiteţi, o faceţi inconştient, fie cu obişnuinţa unei stări de seriozitate, de aşazisă maturitate, fie pentru ai impresiona pe cei din jur. Numai că impresiile, la fel ca şi seriozitatea, costă. Cizelarea acestor atitudini este unul din paşii care va asigura o amplificare a realizărilor.

Acest proces de trecere de la obişnuinţa de a acţiona senzorial înaintea mentalului, deci de a crede în ideile voastre numai când le şi puteţi atinge, face mult mai dificilă realizarea lor. Revenirea la Forţa Mentală necesită un proces în care o obişnuinţă trebuie înlocuită cu alta, deci cea a acţiunii senzoriale cu cea a puterii cuvântului. Prin asta nu trebuie înţeles că veţi renunţa la fizic, acesta va deveni şi mai perfect, şi mai minunat, şi întradevăr nemuritor, etern, un adevărat Templu în care divinitatea pe care o reprezentaţi fiecare poate predica...

Manifestări ca teleportarea, materializarea, telekinezia, sunt posibile numai folosind puterea cuvântului, dar care trebuie redescoperită pas cu pas, prin această muncă a fiecăruia cu el însuşi, prin această cizelare atât de necesară azi, şi care se poate face numai prin scris. Căci a ajunge la simplitatea de a vă concentra asupra unei singure imagini şi a o materializa ca manifestare a propriei creaţii, necesită răbdarea de a da la o parte ceea ce nu aveţi nevoie: kilograme de toxine din corpul fizic, o multitudine de forme mentale cu fond negativ: complexe, concepte limitativmaterialiste şi inutile, proces prin care să puteţi reveni la voi înşivă, la lumina clară a propriei voastre existenţe. Metoda pe care o dăm este aceea a scrisului, tocmai pentru că prin ea se face această trecere şi mai firesc. Pentru cei care caută să atingă capacităţi paranormale, când de fapt le au şi sunt la fel de normale ca şi ei, nu este decât un joc gratuit, inutil, de a alerga după ceea ce deja ai. Deci nu asta trebuie să vă preocupe, cât să daţi la o parte ceea ce vă împiedică să folosiţi ceea ce aveţi şi anume: toxicitatea, neîncrederea, teama, egoismul, orgoliile inutile, mofturile şi câte şi mai câte concepţii inutile pe care le apăraţi cu realism democratic, deşi vedeţi că nu au nimic util în ele, şi chiar sunt împotriva voastră: elemente mentale care nu vau plăcut niciodată, dar pe care leaţi preluat prin acceptare şi pe care, de asemenea, căutaţi să le daţi mai departe. Întradevăr, aceasta este păcăleala, acesta este joaca iluziei, prin care totuşi se poate merge înainte.

În etapa actuală de regenerare, de revenire la lumea interioară, cunoaşterea apare ca un aspect paradoxal, căci mai mult se poate spune ceea ce nu trebuie făcut, sau ceea ce nu mai este util, dar mai departe decizia este a fiecăruia. Fiecare trebuie să decidă cu ce va înlocui moartea, boala, nefericirea, sărăcia, tristeţea; căci binele, lumina, sunt pretutindeni, implicit în fiecare, dar vă cer curajul de a renunţa la ceea ce este împotriva curajului, la acele lucruri de dragul cărora aţi renunţat la voi înşivă. Trebuie să renunţaţi în favoarea voastră, în loc să alegeţi în favoarea tradiţiilor. Acesta este paradoxul în care a sacrifica înseamnă a sacrifica ceea ce nu ai nevoie pentru ceea ce e nevoie, util şi constructiv. Căci a sacrifica răul nu e rău. Aceasta se poate însă numai pas cu pas, deoarece adaptarea la aşa ceva este foarte puternică. O renunţare bruscă ar cauza un şoc informaţional şi, implicit, o lipsă de siguranţă. Tocmai de aceea, o credinţă rea poate fi înlocuită cu una bună, şi aceasta numai voi o puteţi face treptat, instrumentul de lucru fiind Jurnalul.

Deci, ca un aspect mental esenţial, realizaţi că grijile, problemele, formele mentale negative nu vă folosesc nici în rezolvări, nici în soluţii, nici în viaţa particulară. Este normal să existe tensiuni, probe, îndoieli, dar nu cedaţi în faţa lor şi aveţi curajul de a afirma ceea ce vă doriţi, ceea ce vreţi să se materializeze. Aceste aspecte de control mental, de forme mentale şi aşa mai departe, par atât de subtile încât nu dai doi bani pe ele, ceea ce de altfel este normal întro stare de blocaj mental şi toxicitate care duce la o inconştienţă serioasă. Deci, treziţivă, prieteni, nu este greu, şi poate tocmai aici ar fi cheia: ceea ce vi se pare greu este faptul că nu este greu. Vaţi obişnuit atât de mult cu suferinţa, cu vibraţiile joase, încât pare dificil să scăpaţi de ele, însă se poate, cu răbdare şi înţelegere, treptat, astfel încât credinţa să vă fie bazată pe confirmări, iar confirmările pe fapte, ca manifestări ale deciziilor voastre asumate responsabil în sensul ales de voi înşivă. Realitatea este sub ochii voştri, însă este atât de normală, de lipsită de spectacol sau de elemente prea excitante, încât ajungeţi să nu o mai vedeţi. Ceea ce iese în evidenţă sunt elemente care amplifică excitaţia, creând adaptări la aşa ceva, şi treceţi pe lângă aspecte mult mai simple fără a le da importanţă, deşi observarea acestora vă poate propulsa înainte şi vă poate da garanţia unei realizări reale prin normalitatea lor. Faptul de a devansa o etapă înaintea timpului, sau de a vă limita între amintiri, vă va face să treceţi pe lângă dinamica prezentului, deci implicit pe lângă factorii care vă pot asigura eficienţa, şi întradevăr, realizările pe care vi le dau optimismul, încrederea în voi înşivă, sunt ceea ce vă propulsează înainte, pentru că a face un lucru necesită acelaşi efort la nivel de manifestare fizică, indiferent cum îl faci  speriat, stressat, sau vesel şi încrezător. Aceasta ca primă constatare, pentru ca pas cu pas, pornind de unde vă aflaţi, să puteţi realiza efectele constructive ale puterii cuvântului în propria voastră existenţă. Deci să continuăm, mergem înainte şi suntem convinşi că deja vaţi obişnuit cu acest stil de comunicare aparent fragmentat, dar în acelaşi timp continuu, acea relaţie firească între a concepe şi a aplica. De altfel, acest stil poate face ca informaţia să fie asimilată treptat şi înţeleasă pas cu pas, căci o mie de cuvinte reprezintă o imagine, iar puterea cuvântului nu înseamnă frazeologie sau literatură, ci unitate. Curaj, prieteni. Solteris!

Va urma,
Sursa 'Viata de pe Geea"