31 V 1995
Solteris, prieteni! Ne aflăm în această conjunctură care nu mai are nevoie de definiţii, însăşi dinamica este singura noţiune care i se poate potrivi. Nimic nu este întâmplător şi nici nu ar avea de ce. Ceea ce facem prin aceste comunicări este o reactualizare a trăirii, a realităţii, a prezentului, şi se poate spune că această comunicare face parte din trăire, la fel ca şi cunoaşterea, practic identificânduse în aceeaşi unitate a armoniei universale. Zona Retezatului este o zonă de confluenţă a vibraţiilor cosmice, un canal de legătură cu dimensiunea sumeriană, un canal care va veni vremea să fie folosit şi de voi. Această aparentă diferenţă NoiVoi, VoiNoi, este mai mult o consecinţă a limbajului cu care vaţi obişnuit, decât o realitate. Practic, noi nu avem cum să ne separăm de voi, la fel cum nimeni nu se poate separa de univers, universalitatea fiind, de fapt, calitatea divină a oricărei entităţi. Deci nu putem vorbi de o separare la nivel real, ci doar la nivel de concepte, de obişnuinţe, de imagini asupra existenţei, de fapt de înţelegere. Prin comunicare realizăm un transfer informaţional, mai precis vibraţional, care ne poate aduce mai aproape de o colaborare la propriu. Ceea ce faceţi, noi vedem, la fel cum vedem modul în care înţelegeţi realitatea. Practic, această abatere de la drumul firesc, universal, al evoluţiei, pe care aţi reuşit să o realizaţi, ne pune în situaţia de a fi mai discreţi, mai atenţi, tocmai pentru a evita un şoc informaţional, cât şi la nivel de manifestare, de a nu da naştere la interpretări gratuite care sar putea naşte întro situaţie de impact. Tocmai de aceea vă spunem aceste lucruri astfel, deşi neam bucura să vi le putem spune şi direct, dar pentru a ajunge aici este nevoie de participarea voastră, astfel încât să putem atinge o vibraţie comună, propice colaborării în sensul real, universal, constructiv.
Există diferenţe, dar acestea nu pot fi absolute, căci fiecare dintre noi are viaţa sa particulară, drumul său, astfel încât datoria pe care neo facem este numai o latură a ceea ce facem. Practic, este un aspect dictat de necesitate, o necesitate pe care adesea suntem uimiţi că nu o înţelegeţi, sau de faptul că acceptaţi situaţia actuală, prin care vibraţiile joase emise în mii de ani riscă să dezintegreze Geea şi întreaga structură a civilizaţiei terestre. Am mai spuso şi o repetăm, nu am avea voie să intervenim dacă tot ce faceţi nu near afecta direct, iar în această situaţie, o putem face numai prin intermediul unei căi indirecte, cum sunt cărţile, mesajele, comunicările, deci fără a tenta sau impresiona prin elemente care, la prima vedere, ar fi spectaculoase.
Putem parcurge jumătate din drum prin ridicarea vibraţiilor, însă cealaltă jumătate vă aparţine, deci este o situaţie care ne face egali în responsabilitate şi, în acelaşi timp, la fel de implicaţi în această conjunctură în care vibraţiile joase sunt dominante. Vibraţia joasă sa acumulat în mii de ani, revenirea necesită, deci, răbdare, iar ca prim pas, inversarea sensului emisiei continue pe care o realizaţi, de la vibraţii joase la cele înalte care, implicit, le anihilează pe cele joase deja existente. Nimeni nu poate fi învinuit cât timp se află întro stare de inconştienţă, de obişnuinţă şi ignoranţă, dar citind aceste rânduri, fiecare devine responsabil. Tocmai de aceea, această informaţie nu este numai pentru a fi citită, ci trebuie folosită; de altfel, conştientizarea fără folosirea ei declanşează procese subtile ale Legii Karmei, în care sunteţi dea dreptul responsabili.
Sunt date, sunt elemente al căror rol nu este acela de a vă speria sau ameninţa, ci de a vă prezenta anumite procese subtile ale lanţului realizat între cauză şi efect, pentru a vă putea înţelege propriile defecte. Pentru această etapă vi se cere minimul efort de a înţelege unde vă aflaţi, iar pentru cei care îşi asumă jumătatea lor de drum, noi suntem aici. Poate fi dat orice ajutor, dar în realitate este util numai cel care poate fi primit sau înţeles. Degeaba vrem să vă ajutăm dacă voi nu vreţi, ignorând situaţia în care vă aflaţi şi pasând responsabilitatea în exterior, fie unor organisme politice de guvernare, fie unui Dumnezeu personificat, fără a vă asuma măcar intenţia unei rezolvări a acestei situaţii. Şi totuşi se poate, dar pentru ca noi să ne putem apropia, voi înşivă trebuie să mergeţi, iar a merge nu înseamnă spre ceva, ci înainte, urmânduvă vocea Christică interioară, unde întotdeauna, când ceea ce faceţi este sincer, ea vă ajută să nu încălcaţi Legea, şi chiar să o folosiţi în favoarea voastră, în sensul real al evoluţiei, al progresului, şi toate acestea simplu şi firesc, la nivelul bunului simţ. Orice gest de progres se vede în faptele voastre, tocmai de aceea putem spune că informaţia reală atrage după sine înfăptuirea, în timp ce cea tradiţională atrage informarea şi imposibilitatea de a controla efectele sau de a avea, cât de cât, o imagine de ansamblu asupra lor. Poate că fiecare comunicare ar trebui să fie o lecţie de morală cosmică adresată civilizaţiei terestre, fiecare dintre voi urmând să se recunoască în binele sau răul pe care îl acceptă sau pe care doreşte săl schimbe.
Datele noi înseamnă fapte noi, perspective noi, şi nu o memorare sau o cunoaştere teoretică a unor parametri universali. Lăsăm materialismului munca de arhivă a gândirii bazate pe memorare, a cunoaşterii bazate pe repetare, urmând ca înfăptuirea să o aleagă cei dinamici, acei oameni pe carei interesează mai puţin să ştie mult, cât, la nivelul propriei lor existenţe, să facă să fie mai bine. De altfel, cunoaşterea nu este o carieră, cum a fost ea transformată de instituţiile materialiste, ci se confundă cu practica. Nu se poate vorbi de oameni care să practice cunoaşterea decât în materialism, cunoaşterea reală, universală, fiind o rezultantă a experimentării, a folosirii, a înţelegerii.
Pentru a putea înţelege, deci cunoaşte, este necesară o permanentă libertate mentală care, în prezent, la majoritatea oamenilor este obstrucţionată de concepte, de griji şi de imagini deformate ale realităţii. Pentru a realiza ceea ce este real, este necesar să dăm la o parte ceea ce ascunde realitatea, adică acest lanţ de tradiţii şi obişnuinţe care au determinat drept consecinţă o lene mentală ce a atras structuri de adaptare la situaţii create, evitând responsabilitatea rezolvărilor prin justificări puerile cauzate de reacţiuni senzoriale la aspecte de excitaţie şi instinct. De justificat, se poate justifica orice, dar faptele nu au nevoie de justificări, ci de argumente, de înţelegere, de bunsimţ. În acest haos informaţional, luarea unei decizii este dificilă, tocmai pentru că necesită un efort de sinteză, de simplificare, pentru care aveţi la dispoziţie Jurnalul şi, de asemenea, necesită curajul de a experimenta, atenţia de a observa consecinţele, responsabilitatea de a lucra cu voi înşivă, astfel încât să puteţi readuce orice experienţă la nivelul ei real, de cunoaştere, de perfecţionare continuă, căci a munci este un sens, nu un scop sau un blocaj, şi înseamnă a lucra cu voi înşivă. Numai voi vă puteţi înţelege pentru a putea continua. Timp nu există decât pentru ceea ce se deteriorează, dar pentru ceea ce se construieşte este nevoie de răbdare. Astfel, calea îi este deschisă fiecăruia, pentru ca fiecare săşi redescopere propria cale. Nu vă grăbiţi, pentru că veţi depinde de timp, iar timpul nu există decât pentru a depinde de voi. Pentru a putea înţelege, nu oscilaţi, ci experimentaţi. De altfel, oscilaţia o puteţi realiza la nivel mental până ce înţelegeţi, dar nu la nivel de fapte. Căci făcând un lucru, şi apoi făcând altul care îl anihilează pe primul, este imposibil de realizat vreun progres. Nu mai creaţi răul ca să aveţi ce rezolva, ci creaţi binele ca săl puteţi continua. Nu vă puteţi plictisi decât dacă vă place acest lucru. Creaţivă necesităţi ca o înţelegere a necesităţii. Deci, cam atât pentru seara aceasta. Solteris!
Va urma,
Sursa "Viata pe Geea"
