PALMIRA
Solteris! Aşa cum am promis, ne vom referi în această comunicare la situaţia regnurilor inferioare. Perioada de Apocalips în care ne aflăm vizează nu numai civilizaţia umană, ci şi celelalte regnuri existente pe Geea, omul având un rol determinant în evoluţia lor. Pactul prin care, în perioada formării corpului fizic al omului, regnul animal a acceptat să contribuie, prin sacrificii, la operaţia de anesteziere a fiinţei umane, practic nu mai există. Aşa cum omul trebuie să-şi spiritualizeze corpul fizic, la fel şi regnul animal trebuie să evolueze. La prima vedere, ar părea paradoxal să mai amintim de acest regn când omul încă nu ştie cine este şi îi vine atât de greu să-şi ia în primire responsabilitatea, de fapt a lui însuşi. Şi totuşi, acest regn există, iar apelul care se face este acela de a înceta sacrificiile gratuite care, astăzi, sunt împotriva voastră şi a legii, a evoluţiei, la propriu.
Fiecare are dreptul să facă tot ce-i place, atâta timp cât nu deranjează alt sistem, şi aceasta se referă de la firul de iarbă până la situaţia dezastruoasă la care s-a ajuns astăzi la nivel planetar. Nu societatea trebuie schimbată, cât omul, fiecare în parte, şi atunci se va putea vorbi, într-adevăr, de sensul real al evoluţiei, nu ca de un hobby, ci aşa cum este de fapt sensul vieţii. Vorbim de sens, căci nu există scop, iar dacă există, este inutil. Primul pas spre a redefini relaţia cu regnul animal este de a înceta distrugerea sa, şi fiţi fără grijă că nu se vor înmulţi mai mult decât se poate, de altfel nimic nu este întâmplător. Interferenţe între regnuri nu există, ceea ce poate exista este numai colaborarea. Fiecare fiinţă fiind divină, dar în stadii diferite de evoluţie, singura relaţie posibilă este colaborarea, şi aici aveţi multe exemple în istorie, pornind de la cei doi fraţi Romulus şi Remus, care au fost crescuţi de o lupoaică, la Cartea Junglei, Tarzan şi alţi astfel de eroi care, deşi aparent ar fi de ficţiune, pornesc de la o realitate valabilă dintotdeauna şi pentru totdeauna, şi anume aceea a relaţiei între regnul uman şi regnul animal. Ca orice relaţie, se porneşte de la dimensiunea comunicării care, de această dată, nu este nici dresura, nici alintările, nici vorbele, ci efectiv este vorba de telepatie. Acest nivel al comunicării implică imaginea, deci acea claritate mentală în care imaginile pe care le emiteţi depind de voi. Posibilitatea realizării unei astfel de comunicări necesită dezvoltarea imaginaţiei în sensul firesc de a continua creaţia, de a obţine prin purificare acea posibilitate a vizualizării clare a unei imagini care, astfel, se transmite mai departe. Mesajul fiind înţeles, implicit este şi aplicat.
Există nenumărate exemple, în istorie, pentru relaţia om-animal, deşi timp nu există, pentru a redimensiona un aspect la fel de posibil în prezent, dar care depinde numai de voi, de starea voastră de luciditate şi de bunul simţ de al lua în seamă, pentru că o astfel de relaţie nu implică ceea ce s-a înţeles astăzi, când pisicile şi câinii au ajuns să fie hrănite cu conserve, spălate, pieptănate sau alte lucruri de acest gen, şi nu implică nici sacrificarea oilor, a porcilor, a vitelor, de dragul unui consum de substanţă. Toate aceste lucruri au avut rolul lor, dar în prezent este vorba de a reveni la normalitate, la respectarea legilor vieţii, căci nu există mare sau mic, şi atunci când veţi fi suficient de curaţi pentru a putea comunica cu noi, veţi putea comunica şi cu reprezentanţii acestui regn, în sensul ales de voi.
Relaţia om-animal se manifestă prin acel respect în care trebuie să înţelegem o lege foarte simplă, şi anume că entităţile cu vibraţii mai joase întotdeauna vor respecta entităţile cu vibraţii mai înalte, atunci când acestea nu le agresează, nu le deranjează, în sensul de a afecta chiar perimetrul vieţii lor, locuinţa, puii ş.a.m.d., deci practic atunci când nu interferează cu ele. Cum se manifestă acest respect, în general, este foarte simplu. Aţi observat, cu siguranţă, că atunci când traversaţi o pădure sau un loc populat de astfel de fiinţe, ele vă evită, şi chiar dacă apucaţi să le vedeţi, ele nu stau să vă contemple sau să vă aştepte. Acest fenomen a fost considerat greşit un gest de teamă, în realitate fiind vorba de această manifestare a diferenţei de vibraţii şi a unei lipse de comunicare din prea multă gândire, în care aceste fiinţe, percepând o vibraţie haotică la nivel mental, evită să vă întâlnească, mai ales că aveţi acces la forţa mentală, deci implicit ceea ce creaţi are o anumită vibraţie, pe care regnul animal o simte şi căreia i se conformează.
Astăzi sunt deja cunoscute atâtea cazuri în care iniţiaţii din zona Tibetului colaborează cu aceste regnuri în sensul posibilităţilor de comunicare, de prietenie la propriu. Sunt destui oameni care cunosc aceste legi şi care, în loc de a scoate arma să ucidă, ştiu să redea un sens acestei relaţii. Primul gest care vă poate elucida la acest nivel este oprirea sacrificiilor gratuite şi iresponsabile asupra acestui regn. Imposibilitatea relaţiilor cu alte regnuri este dată de această situaţie, de a nu şti cine sunteţi, de a vă complace într-o stare de ilegalitate, ceea ce face să fie imposibilă relaţia cu cei ce se află în legalitate, şi aceasta nu se referă numai la regnurile superioare îngeri, arhangheli sau la alte civilizaţii, ci şi la regnurile inferioare mineral, vegetal, animal care se află în legalitate, ele fiind coordonate de spirite-grup care au datoria de a face aceste întrupări ale lor, pe care voi le numiţi animale, să evolueze conform Planului Divin. Noţiunea de spirit-grup nu este ceva abstract, ci sunt entităţi la fel ca şi voi, dar care în loc de un vehicul uman coordonează milioane de animale din aceeaşi specie sau gen. Spre deosebire de om, aceste fiinţe există în planurile astrale, deci fără a fi încarnate în corpurile fizice ale animalelor. De altfel, animalele au numai corp astral, în afara dublului etheric şi a corpului fizic.
Ceea ce se cere în prezent este refacerea acestor relaţii în sensul că dacă, necunoscându-vă, vă vine greu să înţelegeţi că se poate comunica cu ele, cel puţin nu le mai ucideţi. Folosirea cailor în diferite epoci nu a fost posibilă decât prin prisma acestei comunicări. În epocile primitive ale acestei civilizaţii au existat culte care venerau animalele, chiar le zeificau, tocmai pentru că, spre deosebire de fiinţa umană care abia îşi definitiva un corp fizic după perioada lemuriană, acestea erau perfect adaptate planului fizic, la fel cum sunt şi astăzi prin coordonarea lor de către spirite-grup. Deci, în prezent, chiar dacă aceste fiinţe nu posedă tehnologie sau cunoaşteri materiale în sensul gândirii care s-a dezvoltat la oameni în cursul ultimelor câteva sute de ani, ele trebuie să fie respectate şi nu distruse.
De altfel, pentru a avea o imagine a evoluţiei, prin spiritualizare fiinţa umană va trece în regnul îngerilor, în timp ce fiinţele care astăzi sunt în regnul animal vor trece la stadiul de evoluţie umană. Această realitate nu trebuie privită doar ca evoluţie a formei, ci trebuie realizat faptul că spiritele-grup care le coordonează sunt fiinţe la fel ca şi voi, şi care urmează să depăşească un anumit stadiu al manifestării pentru a trece într-un regn superior. Această ierarhie aparţine doar formei, dar în realitate numai manifestările divinităţii se schimbă, esenţa fiind în permanenţă aceeaşi. Principiul este în toţi şi în toate, indiferent de formă, de regn, de nivelul de vibraţii la care se manifestă o fiinţă, astfel încât vă puteţi recunoaşte în totul şi mai ales puteţi respecta totul ca pe voi înşivă, căci tot voi sunteţi, sau noi, aceeaşi realitate a unităţii în diversitate şi care numai prin înţelegere poate duce la relaţii fireşti. La nivel real nu există mare sau mic, mult sau puţin, ierarhiile fiind numai deformări materialiste asupra existenţei. Efortul de a percepe acest aspect este de bun simţ.
Nici o fiinţă nu are dreptul să afecteze o alta în virtutea unei superiorităţi la nivel de manifestare, singura relaţie firească fiind aceea realizată la modul constructiv, prin colaborare, prin firescul puterii universale, deci al Iubirii. Gestul de bun simţ care se cere este acela de a da în loc de a lua, de a respecta în loc de a distruge. Nu sunt lucruri noi, dar deşi sunt cunoscute, practic sunt nefolosite. Cei care folosesc carnea în alimentaţie doar pentru că o găsesc în magazin, nerealizând că participă la un genocid asupra unui regn care are aceeaşi origine divină ca şi a lor, cei care au ajuns să facă din astfel de relaţii un hobby pentru propria distracţie, sau ca să-şi mai ocupe timpul, neavând un sens firesc al existenţei, riscă să afecteze un întreg ansamblu de fiinţe aflate în regnuri diferite şi care sunt nevoite să intervină tocmai pentru a vă putea ajuta să reveniţi.
Corpul fizic care, la origine, aparţine regnului animal până ce este spiritualizat, se bazează mai mult pe instinct. De altfel, o bună perioadă de timp societatea terestră a fost coordonată de spirite grup, având nume de popoare, de triburi, de familii ş.a.m.d. Prin individualizare dispare acest aspect, fiecare având posibilitatea de a fi el însuşi şi, implicit, de a conştientiza relaţia sa cu orice sistem, nu prin atribute şi mentalităţi tradiţionale, ci prin mentalul său, prin SupraEu. Facem, deci, cunoscută această situaţie în care de evoluţia omului, în sensul înţelegerii fenomenelor, a transformărilor care au loc în cadrul Apocalipsului, depinde şi existenţa regnurilor inferioare vibraţiei umane.
Deci, acesta este încă un apel la responsabilitate, la conştiinţa cosmică, pe care fiecare dintre voi o are, de a înceta acest genocid gratuit, pentru că revenirea la sensul real al prezentului, la firescul legalităţii, implică responsabilitatea absolută, prin înţelegerea contextului universal şi a consecinţelor determinate prin tradiţie în mod inconştient şi gratuit. Nu uitaţi că, atunci când vă veţi decide să renunţaţi la aceste acte de distrugere inutilă, totodată făcând şi un pas înainte în propria evoluţie, veţi elibera alte milioane de spirite care coordonează acest regn, permiţândule evoluţia. Ne facem datoria pentru ca şi voi să v-o puteţi face, în primul rând prin propria voastră recunoaştere. Deci, trezeşte-te, Omule! Solteris!
Sursa: "Viata pe Geea"
