22 - II - 1995, ora 19.00, Venus
Unul dintre factorii esenţiali ai existenţei în Planul Fizic este organizarea. Această noţiune trebuie reluată în prezent pentru a o aduce la adevărata sa valoare ca factor esenţial al sintezei dinamicii interioare. Tema pe care o vom aborda se referă la controlul manifestării prin organizarea ei. În acest caz, considerăm că este foarte clar pentru fiecare că tendinţa generală în ceea ce facem este aceea a simplificării. A simplifica reprezintă înlocuirea cantităţii cu calitatea, şi la nivel de comunicare, revenirea de la logoreea tradiţională la puterea cuvântului, iar la nivel de comportament general, înlocuirea oscilaţiei cu siguranţa, încrederea, credinţa.
Organizarea reală necesită accesul la lumea interioară, la unitate, deci revenirea la creaţie, lucrurile deja create trebuind organizate la un nivel de maxim randament şi minim efort, astfel încât controlul dinamic asupra lor să poată permite crearea de noi lucruri, de noi elemente fireşti înaintării, cunoaşterea realizată prin deschiderea de noi orizonturi. Nimeni nu poate să aibă (deci să controleze) mai mult, iar lipsa acestui control - care este, de fapt, o consecinţă a înţelegerii realităţii - face dificil accesul la o informaţie nouă, utilă şi dinamică. În lipsa acestuia riscăm ca ceea ce transmitem să fie tratat teoretic, din pricina faptului că lipsa organizării nu poate permite accesul înainte de organizarea pasului la care vă aflaţi. Aşa cum am mai spus, ne adresăm entităţii pentru că cei care-şi pot organiza propria lor existenţă, pot înţelege ordinea şi armonia pretutindeni în jurul lor.
În prezent, organizarea entităţii se confundă cu cea socială, ceea ce, practic, demonstrează lipsa iniţiativei şi a individualizării. O altă confirmare la acest nivel este dată de faptul că, prin tradiţie, sunteţi obişnuiţi cu un ciclu diurn, deci susţinut de radiaţia Stelei centrale RA. În astrologie veţi putea descoperi că, de fapt, casele susţinute de această vibraţie sunt casele sociale, deci casele accesibile manifestării în exterior, adică exteriorizării, în timp ce casele intime, care la nivel concret reprezintă perioada de întuneric, sunt, practic, în întuneric, necunoscute, majoritatea entităţilor relaxându-se în această perioadă... În procesul trezirii este esenţială cunoaşterea acestei vibraţii în care fiecare are posibilitatea individualizării, a introspecţiei şi, ca metodă concretă, este cea a Jurnalului. A te trezi în prezent înseamnă a trăi 24 de ore din 24, deşi asta nu înseamnă că relaxarea va fi exclusă, dar numai prin cunoaşterea unei jumătăţi de univers la care aveţi acces folosind doar perioada diurnă, practic este imposibil de înţeles unitatea şi posibilităţile reale, concrete de control al manifestării.
Se poate spune că organizarea reală este pe măsura cunoaşterii, astfel încât, cu cât adunaţi mai multe elemente într-unul singur, cu atât vă puteţi apropia de logica sintetică, de imaginaţie, de lumea mentală. Cel care cunoaşte unitatea unei astfel de manifestări nu poate fi surprins de diversitate. Cel care se risipeşte în diversitate, nu o va putea înţelege. Aceasta este diferenţa dintre cunoaşterea reală, universală şi cea cu care v-aţi obişnuit - de a inventaria manifestarea. Continuarea creaţiei îl face pe cel care înţelege acest proces normal al existenţei să fie în permanenţă treaz, iar la nivel de manifestare, în loc să alerge după lucruri, să-şi folosească timpul în a decide ceea ce vine spre el, întâlnindu-se numai cu ceea ce a creat. Faptul de a pune fizicul înaintea mentalului face imposibilă înţelegerea sa, căci folosirea capacităţii mentale determină controlul asupra manifestării fizice, un aspect esenţial în a putea realiza noţiunea de schimbare. Când schimbările sunt consecinţele unor scenarii mentale create anterior, ele pot fi controlate şi, implicit, continuate. Astfel, poate exista o certitudine a progresului în sensul pe care îl alegeţi. Reveniţi la voi înşivă pentru a putea controla manifestarea, căci atunci când controlezi ceea ce ai, înseamnă că poţi folosi acel lucru spre a putea merge înainte, în timp ce, alergând după mai mult, riscaţi să pierdeţi şi ceea ce aveţi.
Organizarea manifestării trebuie înţeleasă ca joc cu parametrii timp şi spaţiu, ceea ce vă oferă posibilitatea de a experimenta, de a vă îmbogăţi, de a exploata din dimensiunea pe care o trăiţi şi, implicit, de a înţelege. Structurarea unui program prin dependenţă faţă de programul instituţiilor şi prin concepte tradiţional acceptate determină formarea de structuri bloc la nivel mental, deci este oprit accesul la imaginaţie, la creaţie, la iubire, lucru care este accentuat printr-o exagerare a excitaţiei în detrimentul libertăţii, al trăirii fireşti în armonie şi legalitate. Realizarea progresului, de acolo de unde vă aflaţi, se face prin implicare, prin iniţiative, dar nu schimbând exteriorul sau pe ceilalţi, ci relaţia voastră cu acesta într-un sens din ce în ce mai dinamic şi mai constructiv. Acceptarea determină plictiseala care, ulterior, conduce la acumulare de tensiuni ce se descarcă prin distrugere asupra mediului. Alimentaţia va putea fi depăşită atunci când o veţi putea înlocui cu imaginaţia.
În permanenţă puteţi modifica parametrii experienţelor pe care le realizaţi, dar aceasta înseamnă un efort mental de bun simţ, de a nu mai confunda cunoaşterea unei experienţe prin repetarea ei cu termenul "aşa e viaţa", ci de a realiza că posibilităţile sunt infinite, ceea ce depinde de efortul pe care îl depuneţi. Pentru că a rămâne agăţaţi în nişte structuri tradiţionale la nivel mental, în timp ce întregul Univers se revigorează prin creşterea vibraţiilor, în această perioadă de Apocalips, vă va cere mult mai mult efort decât schimbarea. Astfel s-a ajuns la un paradox, că majoritatea oamenilor muncesc pentru a mânca şi mănâncă pentru a munci, deci un cerc vicios lipsit de orice perspectivă, o structură perfect blocată de care se face abstracţie prin elemente ale unui orgoliu bazat pe atribute teoretice, lipsite de valoare la nivel pragmatic. Cunoaşterea materialistă vine ca o justificare în sprijinul acestor structuri de blocaj, determinând o ipocrizie perfectă împotriva cunoaşterii reale, astfel încât ştiinţa materialistă reprezintă o metodă de "cum să faci ca să nu cunoşti, ca să nu te recunoşti". Paradoxal, cam toate resursele civilizaţiei terestre sprijină încă această metodă de ilegalitate oficială şi care este susţinută prin consecinţe tot mai distructive, atât pentru Geea cât şi pentru celelalte regnuri aflate în evoluţie pe ea. A continua pe acest drum înseamnă a ajunge mai jos decât regnurile inferioare şi, implicit, a determina autodistrugerea. În prezent nu mai este suficientă dorinţa de bine fără a cunoaşte ce înseamnă binele, pentru că un bine trecut este rău în raport cu prezentul, şi a-l menţine, adică a căuta realizarea sa, înseamnă de fapt acea stare de inconştienţă, de a fi victima nevinovată, de a face rău crezând că faci bine şi, apoi, de resemnare în faţa unor consecinţe negative şi, practic, de neînţelegere a acestui fapt, ceea ce, în final, determină o resemnare prin care accesul la cunoaştere este blocat.
Dacă pe parcursul evoluţiei, în diferite epoci, alimentaţia este necesară ca procedeu de cucerire a Planului Fizic, în prezent ea este depăşită prin intrarea într-o etapă în care se cere revenirea la starea de conştienţă universală pe care o poate dobândi fiecare prin revenirea la el însuşi. Fără a cunoaşte binele, nu ai cum să-l aplici numai pe baza unei ştafete transmise din generaţie în generaţie sau legându-vă de elemente ale trecutului. Ceea ce a fost, este deja consumat, nu mai are cum să fie valabil şi în prezent, deci veţi face binele numai corectându-vă consecinţele şi revenind la parametrii prezentului universal. De altfel, este absurdă această imagine iraţională, de a vrea să faci binele şi să iasă rău. Practic, asta nu are nici o logică, deci concluzia care se desprinde este acea necunoaştere a binelui sau a ceea ce înseamnă acesta ca sens al evoluţiei în prezent, pentru că justificările nu sunt suficiente pentru a putea merge înainte. Organizarea face parte din regulile jocului, iar pentru a putea juca, singurul instrument pe care-l aveţi la dispoziţie este Jurnalul - numai astfel se poate ajunge la acea fineţe a înţelegerii, care este dată de elementele subtile metaforice aflate la baza evenimentelor fizice. Nimeni nu poate învăţa din cărţi, ci numai din proprie experienţă, astfel încât ceea ce facem este numai la nivel de confirmare. Vă putem confirma ceea ce poate că nu îndrăzniţi să vă spuneţi, pentru ca voi să puteţi continua. Puteţi înţelege mai mult numai prin experimentare, numai prin practică, altminteri se poate înţelege orice, dar la nivelul actual al majorităţi, poate reprezenta doar o teorie. Transformarea cunoaşterii în trăire prin recunoaştere vă oferă credinţa de a continua, de a o folosi în sensul decis de voi înşivă.
Pentru a înţelege mai clar ideea de control al manifestării este necesară înţelegerea materiei ca undă, şi nu în dualitatea undă-corpuscul, care este acceptată în prezent de ştiinţa materialistă. "Materia este o undă care, prin coborârea vibraţiilor la nivelul fizic, poate apare sub formă de corpusculi". Pentru a putea înţelege şi controla, trebuie să reveniţi la lumea interioară, orice corp material fiind manifestarea unei imagini în plan mental. Regăsirea acestei legături între imaginaţie şi manifestare este unul din paşii în care vă puteţi recunoaşte ca divinităţi, Creatori, ca entităţi universale. Este interesant cum prima formă de energie care a unificat această dualitate la nivel de concept asupra materiei, deci corpuscul şi undă, este lumina. Lăsaţi-vă călăuziţi de Lumină, şi atunci veţi redeveni Fii ai Luminii, descoperind că voi înşivă sunteţi Lumina, prin sinceritatea cu care vă urmaţi drumul.
SOLTERIS, prieteni!
Va urma,
Sursa: 'Viata pe Geea'
