10 VI 1995
Solteris! Nu este nevoie de cuvinte pentru a comunica, ci de fapte. Faptele le poate înţelege oricine, dar cuvintele numai cei care doresc acest lucru. Depăşind starea de emoţie, se realizează revenirea la normalitate, la pragmatism, la bunul simţ. Întreaga tradiţie este bazată pe aspecte emoţionale, de impresie, tributare cunoaşterii senzoriale, astfel încât s-a ajuns la un paradox, că marea majoritatea a oamenilor s-au învăţat să definească existenţa prin stările emoţional afective. Acestea fiind date de o reflectare senzorială a realităţii, implicit se află sub semnul dualităţii. S-a ajuns la acest paradox în care s-a confundat sensul informaţiei. În locul creaţiei din interior spre exterior, s-a ajuns la preluarea informaţiei din exterior, deci a efectelor creaţiei. Senzorial poţi constata consecinţele a ceea ce creezi tocmai pentru a le putea corecta. Deci, cunoaşterea nu porneşte de la a constata, ci de fapt aici se confirmă. Din pricina ignoranţei, structurile mentale s-au adaptat astfel la a reflecta o realitate de blocaj, realitatea dinamică a existenţei fiind puţin cunoscută. Termenul de dinamică se referă la cea mentală, bineînţeles. Această situaţie de fragmentare a dinamicii a devenit o obişnuinţă a trăirii, astfel încât Omul astăzi, când ceva nu-i reuşeşte, se opreşte şi se întristează, iar când îi reuşeşte, se bucură, deci, practic, rămâne la aspecte care sunt la propriu în afara practicii, căci indiferent de stările afective pe care le aveţi, exteriorizarea lor înseamnă o stagnare la nivel de practică, deci o lipsă a dinamicii. Sentimentele, trăirile psihice, ca să le spunem astfel, fac parte din lumea interioară, însă pentru exterior este vorba de fapte. Exteriorizarea acestora prin atitudini contemplative a fost determinată de o lipsă a încrederii în propriile forţe, astfel încât permanenta căutare în exterior nu face decât să amplifice acest cerc vicios al ignorării realităţii universale. Atunci când renunţaţi la egoismul emoţiilor, al grijilor, al sentimentelor, controlându-le mental, puteţi redescoperi trăirea care începe firesc de acolo de unde se termină oscilaţia, acele aspecte de dualitate, de contemplaţie, efectiv de oscilaţie. Pentru că existenţa nu este compusă din momente pe care le conştientizezi şi altele pe care le ai într-o stare de anestezie, într-o stare de somn, majoritatea sentimentelor fiind de altfel remanenţe ale acestor stări de beţie, am putea spune, datorate unei alimentaţii denaturate, unui blocaj mental şi unei carenţe energetice. Practic, pare să fie limpede de ce există acest haos. Aşa cum confundaţi ceea ce ar fi un sentiment, când în realitate este vorba de efectul, pe corpurile subtile, al unei fripturi, sau o informaţie cu ceea ce de fapt este un efect al acesteia, la fel înjumătăţirea energiei este confundată cu un orgoliu al sexului. Dar aşa a fost să fie; ne aflăm aici încercând să determinăm o alternativă mai bună la drumul pe care voi l-aţi ales. De ce? Este foarte simplu, pentru a evita un colaps planetar. Nu am avea voie să intervenim dacă aţi fi responsabili sau dacă v-aţi asuma cât de cât o responsabilitate reală, umană, în afara conceptelor şi atributelor tradiţionale care, în situaţia actuală, se confundă cu mofturi. Astăzi, Omul poate rezolva o problemă tehnologică, economică, administrativă, socială, dar în nici un caz umană. Dar cel care se ignoră pe sine, ignoră totul, în timp ce acela care începe să se recunoască, poate avea acces şi la cunoaştere.
La ora actuală problema nu este a sistemului, ci a omului, sistemul social nefiind, de altfel, decât o variantă a acestei epoci, în timp ce Omul ca fiinţă este etern, nemuritor şi responsabil de faptele sale. Ceea ce este în exterior nu există, dar faptele voastre asupra acestuia, da. Nu exteriorul sau sistemul este de vină pentru ceea ce face fiecare în parte. În loc de greve sau de proteste care nu duc nicăieri, mai bine fiecare ar recunoaşte faţă de el însuşi, de fapt, căci astfel îşi poate menaja cu uşurinţă orgoliul, cât este de leneş sau de harnic, cât de mult vrea binele acela care pare să fie din ce în ce mai departe. Căci binele nu este o ameţeală cauzată de o masă copioasă sau de o băutură ameţitoare, sau de un gâdilat, o exagerare a excitaţiei sexuale, acestea putând fi denumite plăceri, dar numai atât. Plăcutul, ca şi neplăcutul, sunt polarităţi care aparţin percepţiei senzoriale. Cel care nu a ales nimic, oscilează între acestea două. Cel care a ales sensul binelui se va întâlni cu ambele, dar la un nivel constructiv, astfel încât v-a putea înţelege că aspectele neplăcute nu sunt pentru suferinţă, ci pentru a învăţa, la fel cum aspectele plăcute nu sunt pentru a dormita în virtutea inerţiei lor, ci pentru a le putea continua, deci perfecţiona.
Depăşind aceste confuzii, într-adevăr vă puteţi trezi, şi ceea ce-i rămâne celui care nu se sperie şi nici nu ţopăie de bucurie, sunt faptele cu responsabilitatea şi consecinţele lor, date de sensul pe care voi îl alegeţi, iar binele înseamnă sensul constructiv, şi în primul rând în viaţa voastră. Este nevoie de un limbaj mai elevat pentru o ignoranţă mai elevată, şi de un limbaj mai simplu pentru una mai simplă, în realitate fiind vorba de acelaşi lucru, pentru că a ignora nu se referă la materie. Astăzi, fiecare poate percepe mai senzorial sau mai intelectual, prin senzaţii sau prin concepte şi, de fapt, prin ambele la un loc, aspectul dominant fiind încă mai mult al senzaţiei, dimensiunea intelectuală apărând mai mult ca o teorie pentru a justifica senzaţia. Însă atât omul simplu, cât şi intelectualul, ca şi alte atribute cu care vaţi obişnuit, se află în situaţia de a se ignora pe sine însuşi, de a ignora Legea, realitatea universală, căci oricât ai cunoaşte un plan exterior, este imposibil să foloseşti ceva fără înţelegerea Legilor care guvernează această manifestare dinspre Lumea Mentală spre Planul Fizic, rămânând la stadiul de a constata, de a transfera materia tot în materie, de a muta obiecte de colo colo, de a face depozite de lucruri care ar putea fi folosite numai pentru a le avea, de a spune "da" unor obişnuinţe ale comodităţii, ignorând realitatea dinamică a existenţei. Nimeni nu vă poate ajuta decât voi înşivă. Alternativa pe care o prezentăm nu este decât o datorie pe care ne-o facem, dar care vă poate folosi când vă decideţi să o folosiţi.
Treziţi-vă! A devenit, poate, o tradiţie pentru societatea terestră ca în conjuncturile de transformări cosmice să fie cu mintea în altă parte, destul de puţin pe fază sau în situaţia de a înţelege ce se întâmplă. Culmea ironiei, acum 2000 de ani v-aţi crucificat şi contestat Învăţătorii, pentru ca astăzi să aveţi atâtea religii care reprezentau lecţii cosmice ce trebuiau folosite. Astfel, Legea Karmei, realitatea credinţei, a cunoaşterii deci, au devenit spectacole de ignoranţă mascate de simboluri şi metafore, de alegorii şi dogme, când în realitate sunt Legi ale vieţii, ce pot fi surprinse în orice manifestare, pentru cine are ochi de văzut şi urechi de auzit, de fapt, propriilei fapte. Planul Fizic este un laborator un plan al experimentării , orice experienţă poate fi făcută şi, în acelaşi timp (folosim acest cuvânt mai mult ca expresie, căci timp oricum nu există ), pot fi constatate efectele sale şi implicit corectate. Resemnarea în faţa unor consecinţe vine din lipsa informaţiei, tocmai de aceea omul este o victimă nevinovată până ce îi apare soluţia, dar apoi devine responsabil vinovat. Foarte mulţi probabil că interpretează sau caută să nege, culmea, ceea ce ei înşişi caută, poate, de mii de ani, atunci când întâlnesc ce căutau.
Orgoliul şi teama nu fac casă bună cu evoluţia, ci din contra, ele fac parte din acele forme mentale care vă împiedică să vă întoarceţi acasă, la Tatăl din voi înşivă de fapt. Dar cine le-a creat, dacă nu tot voi? V-aţi obişnuit să vă supuneţi propriilor creaţii, cedând în schimb curajul de a continua creaţia. A devenit ciudat, întrun fel, să ceri unei fiinţe să fie ea însăşi atunci când este, dar preferă să ignore acest lucru, să se ascundă după atribute, după concepte, după diplome şi depozite de materie, alergând dintrun loc în altul, doar doar o reuşi să se păcălească pe ea însăşi, de fapt.
Această joacă de-a baba oarba nu are cum să ţină la infinit, căci orice copil la un moment dat se maturizează şi mai schimbă jocul; de altfel, entităţile din etapa copilăriei se plictisesc mult mai uşor de un joc şi, culmea, când devin mai mature, mai formate la nivel fizic, de fapt ar face milioane de ani acelaşi lucru, zicând că aşa e viaţa. Milioane de ani ar merge întrun loc care se cheamă serviciu, ar mânca, sar înmulţi şi tot aşa. Întradevăr, decât deloc, e bine, dar se poate şi mai bine. Am vrea să vă dăm foarte multe date referitoare la existenţă, la realitatea universală, dar pentru aceasta trebuie mai întâi să vă formaţi urechile care să ne poată auzi şi ochii care să ne poată vedea, să daţi la o parte acele văluri şi perdele care vă ascund de voi înşivă, dar cu răbdare, căci numai cei care sunt nehotărâţi se grăbesc. Cei care au decis au răbdarea eternităţii şi dinamica faptelor, şi atunci ei pot fi numiţi Fii ai Luminii, căci una cu aceasta sunt. Milioane de oameni se află în situaţia de a vrea şi de a nu avea cum, de aceea atragem atenţia celor în mâinile cărora vor ajunge aceste rânduri, că ele sunt pentru a fi date mai departe, căci informaţia aparţine tuturor şi ar fi imposibil să ai acces la ceea ce alţii nu ar avea. Nu uitaţi că, mai puternici decât orice, voi sunteţi. Cele mai puternice arme sunt mai jos decât voi, din moment ce voi le-aţi creat, şi vă veţi recâştiga puterile atunci când veţi înlătura ceea ce vă împiedică să le folosiţi, dar cu răbdare şi înţelegere, căci aşa cum se spune nu mai este mult până departe, aceasta însemnând o permanentă ridicare a vibraţiilor, care vă va propulsa spre o dimensiune din ce în ce mai reală a cunoaşterii, a existenţei, a evoluţiei. Solteris!
Va urma,
Sursa:" Viata pe Geea"
