26 - II - 1995, ora 19.00
Ne aflăm în situaţia în care singura diferenţiere între entităţi se face prin faptele acestora. Putem spune că, la nivelul necesităţii prezente a omului, nu există lucruri necunoscute, cât lucruri nefăcute. Poate colaborarea cu noi ar părea ceva nou, însă nu este decât continuitatea firească mai puţin oficializată până în prezent, dar valabilă, practic, dintotdeauna şi pentru totdeauna. Căci oricât de mare ar fi egoismul unor entităţi care au ascuns acest lucru, ceea ce există nu poate fi blocat permanent. Astfel, prin ceea ce dezvăluim, în realitate aducem aminte omului de OM, de propriul său drum. Astăzi acestui drum dându-i-se diferite forme, diferite interpretări, s-au fundamentat concepte care, aparent, ar diferenţia religiile, filosofiile, culturile existente la popoarele civilizaţiei terestre. Diferenţele fiind însă formale, sunt atât de nesemnificative încât, practic, nu există. Civilizaţia terestră cuprinde atât entităţi din civilizaţia sumeriană rămase în urma evoluţiei Planului Divin, cât şi entităţi care au format civilizaţia Atlantă şi care, pe parcursul existenţei, s-au diferenţiat în mai multe rase, cât şi entităţi ale civilizaţiei Kamor, care au venit ulterior. Important nu este atât acest arbore genealogic, cât şi prin ceea ce este fiecare în realitate.
Astăzi sunteţi împărţiţi în naţiuni, după limbă, zonă geografică, culoare, după aşa-zisa rasă, însă realitatea le cuprinde pe toate. Majoritatea dintre voi, pe parcursul a milioane de ani, aţi trecut prin experienţe diferite, având diferite forme, culori, folosind diferite limbi, astfel încât, dacă nivelul de conştiinţă v-ar permite vizualizarea documentului akashic, aţi înţelege că întreaga gamă de concepte pentru care luptaţi şi depuneţi atâtea eforturi, în realitate nu există. În prezent, cine are dreptate o poate dovedi numai prin faptele sale, diferenţierile la nivel de formă fiind, practic, inutile. Faptul că această carte, ca şi celelalte care o vor urma, apare aici, în Zona Românească, nu este decât o manifestare a structurii energetice a Geei, care în diferite etape ale evoluţiei, în funcţie de înţelegerea civilizaţiei terestre, a amplificat anumite vibraţii în rezonanţă cu etapele universale de evoluţie. În această epocă, zona considerată astfel acoperă şi suprafaţa Ţării Româneşti, dar şi părţi din vecinătatea acesteia, cea mai mare parte însă fiind pe teritoriul României, de aceea a fost denumită Zona Românească. Aşa cum am amintit, o zonă asemănătoare a constituit-o Galileea acum 2000 de ani, Teba acum 4000 de ani, Egiptul acum 6000 de ani ş.a.m.d. Deci, renunţaţi la atribute.
Ceea ce se înţelege astăzi prin naţiune este o remanenţă a unei organizări bazate pe spiritul-grup, în care un astfel de spirit tutela o anumită grupare de entităţi. Prin individualizare, această noţiune dispare, omul având posibilitatea responsabilităţii şi a libertăţii absolute, şi implicit a folosirii experienţei acumulate în diverse epoci sub tutela anumitor spirite-grup sau individuale. Dar ceea ce diferenţiază regnul uman de celelalte regnuri este liberul arbitru, puterea de a decide, de a alege, pe care o aveţi dintotdeauna. Este dificil să iei decizii fără a avea datele reale pentru un astfel de act, tocmai de aceea, în prezent, este necesară cât mai multă informaţie, dar mai concretă, şi cât mai multă experienţă, ceea ce necesită răbdare. Mersul înainte este atât o aplicare a înţelegerii, cât şi un merit al experimentării, astfel încât revenirea la cunoaşterea reală vă cere să vă bazaţi pe experienţa voastră, pentru ca ceea ce comunicăm noi să poată fi continuat de fiecare de acolo de unde se află, orice salt în evoluţie fiind o cauză a oscilaţiilor şi, implicit, a confuziilor, orice nerăbdare fiind inutilă. Nu este greu pentru cei care înţeleg simplitatea acestei realităţi. Mentalitatea cu care v-aţi obişnuit, poate în mii de ani, este adaptată la stări de conflict, la idei de scop, majoritatea gesturilor pe care le putem observa la voi fiind susţinute de teamă, de emoţii, de oscilaţii. Rareori vă puteţi întâlni cu voi înşivă, şi aceasta poate mai mult atunci când, epuizând soluţiile conştiente la diferite probleme, vă aplecaţi urechea şi la ceea ce spune Christul din voi, la ceea ce vă spune intuiţia. A asculta acest glas lăuntric înseamnă a vă urma drumul, căci nu aveţi cum să greşiţi dacă nu este necesar, la fel cum nu puteţi merge mai departe înainte de a înţelege unde vă aflaţi.
Redimensionarea valorilor universale se face pe baza datelor simple care, în primul rând, implică revenirea parametrilor fizici ai manifestării voastre, aceasta fiind, de fapt, singura posibilitate de acces la elemente subtile şi la o înţelegere dinamică a existenţei. Astfel, într-o stare de suferinţă, de stress, de tensiune, sau chiar de hipnoză a binelui (şi poate că aceasta este cea mai imprevizibilă păcăleală), pentru foarte mulţi înţelegerea este dificilă. Tocmai de aceea se impune redresarea acestor parametri prin metode simple şi universal valabile la nivelul civilizaţiei terestre, indiferent de concepte, de atribute, de religii sau ideologii. Aşa este refacerea alimentaţiei, a sexului, a modalităţilor de a folosi informaţia, a capacităţilor reale care vă aparţin, proces după care fiecare va avea suficiente date pentru a-şi urma propriul său drum. Dar, alegând tradiţia, alegeţi ignorarea acestora.
A organiza realitatea în ideologii, filosofii, religii, făcând abstracţie de ordinea universală, de armonie, înseamnă a fi împotriva ei. În prezent, trezirea sau cea de-a doua naştere se poate realiza mult mai uşor în grup, dar depinde numai de voi şi nu de grup. Grupul poate oferi aici parametrii de echilibru, acele puncte de referinţă dinamice şi acele confirmări ale normalului, dar atât, căci mai departe depinde de efortul şi curajul fiecăruia. Putem spune că, la nivelul activităţii reale, universale, civilizaţia terestră trebuie să revină dintr-un somn lung, de la statutul de pensionar al omului în prezent, căci aşa apare el cu toată agitaţia pe care o realizează pentru a se apuca într-adevăr de lucru, de fapt de a continua ceea ce a întrerupt acum câteva mii de ani pentru a experimenta materialismul, ignoranţa, inconştienţa. Dar perseverarea pe acest drum ar duce inevitabil la o anomalie în sensul universal al evoluţiei şi, de fapt, la o repetare inutilă a unei experienţe deja acumulate prin acest declin al societăţii terestre în prezent.
Epoca în care se intră este Epoca Omului, care se naşte prin revenirea la Legile Universale, depăşind limitările determinate de forma şi coordonarea Planului Fizic, folosind Forţa Mentală, deci Puterea Absolută. Evoluţia în sine nu reprezintă un scop, căci acesta se confundă cu trăirea, şi mai întâi este necesară revenirea la firescul trăirii în prezent. Pentru a ne face înţeleşi este nevoie de depăşirea blocajelor mentale, pentru că ceea ce percep majoritatea oamenilor este simpla manifestare, fără o continuitate, alimentată de credinţa în forme, deci de proiectarea superficială şi insuficientă pentru entităţi care au miliarde de ani de experienţă când, de fapt, nu există un început, ci doar o posibilitate de a calcula, pentru a se recunoaşte în ceea ce fac. Astăzi nimicul a fost oficializat făcându-se abstracţie de tot, dar ce rost are să vă condamnaţi ascunzându-vă după deget, de fapt de voi înşivă?
Epoca Omului aduce lecţia IUBIRII, a Legii Universale, aceasta fiind singura cale de folosire a capacităţilor mentale în legalitate, fără a le întoarce împotriva altora şi, de fapt, împotriva propriei fiinţe. Căci acesta este unul din paradoxurile divinităţii, ca pentru o clipă de victorie, individul să dea cu piciorul eternităţii. Este ceea ce se întâmplă cu cei care se încăpăţânează în a fi fideli tradiţiei, dar niciodată lor înşişi. Fiecare entitate are totul, deci nu are ce să acumuleze, dar pentru a putea folosi trebuie să dea celor din jurul său, astfel încât sistemul pe care îl reprezintă să se deblocheze prin cedare de energie, de vibraţie, de informaţie, lăsând loc pentru a putea cunoaşte şi, implicit, pentru a putea folosi noi aspecte.
În procesul dinamic al evoluţiei, orice experienţă este bună până ce este înlocuită cu alta şi mai bună, dar această înlocuire necesită efort, curaj, sacrificiul de a renunţa la ceva bun pentru ceva şi mai bun, în acest proces al înaintării probele sau obstacolele apărând ca necesare pentru înţelegerea acestor paşi. Se poate spune că perfecţiunea este un sens, la fel şi fericirea, puterea. Nici o noţiune nu există la nivel static, dinamica fiind dată de firescul trăirii, astfel încât efortul care apare necesar este de bun simţ. Existenţa este continuă, este eternă, dar şi dinamică. Ceea ce este static e împotriva ei, şi bineînţeles că nimic nu este static, deci, aparent, chiar şi cei care persistă într-o stare de repaus, în realitate coboară pentru că nu au cum să o menţină. De altfel, este ceea ce face ca orice ideologie să devină utopică şi orice metodă să fie depăşită dacă nu sunteţi treji în permanenţă. Nu au cum să existe jumătăţi de măsură, căci cei treziţi nu au cum să mai adoarmă, iar cei care lucrează cu ei înşişi pot observa că rezolvarea oricărei probleme, la nivelul continuităţii face necesară o alta, şi aşa mai departe la infinit, neexistând scop sau limite.
Entităţile cele mai apropiate de realitatea universală sunt copiii. Aceştia folosesc mult mai puţin funcţia mentală a gândirii dezvoltate de materialism, realizând minunatul trăirii prin încredere deplină în ei înşişi. La ei puteţi vedea şi simplitatea de a decide, şi ceea ce înseamnă intuiţia, spontaneitatea, joaca, libertatea, într-adevăr, mai puţin responsabilă din punct de vedere oficial, dar mai reală din punct de vedere universal, căci responsabilităţile bazate pe formă, pe ideologii sau concepte sunt la fel de false ca şi acestea, responsabilitatea reală fiind conştientizată prin recunoaşterea legii şi a propriului vostru drum, ea fiind de fapt o consecinţă a cunoaşterii de sine. Dar, pe măsură ce vă veţi cunoaşte, veţi vedea că nici la acest nivel nu poate exista o limită. Se poate spune că, cu cât cunoşti mai mult, cu atât perspectiva este mai vastă, dar niciodată nu este limitată sau statică. Fiecare dintre voi a trecut prin acest stadiu al copilăriei, care nu trebuie confundat cu imaginea unei dimensiuni mai mici a corpului fizic, ci ar trebui asociat cu o capacitate mentală mai liberă, mai curată, mai legală. De aceea, revenirea la lege necesită această desconspirare a vălurilor şi perdelelor, deschiderea lacătelor după care v-aţi ascuns, pentru a putea merge înainte.
Una din legile de care vă loviţi în permanenţă este cea a polarităţii, deci a sexului, în realitate nefiind vorba de instinct sau de excitaţie, acestea fiind consecinţe fireşti ale manifestării, ci de posibilitatea reală de a folosi energia. Sexul reprezintă energia spirituală, nivelul de cunoaştere al fiecăruia, de înţelegere a realităţii, depinzând de folosirea corectă a acestei energii. Manifestările la acest capitol, în ansamblu, trădează necunoaşterea lui. Sexul poate fi privit în legalitate numai prin Legea Iubirii, astfel încât suntem convinşi că fiecare poate înţelege că un astfel de act înseamnă a da şi nu a lua, a oferi şi nu a vâna, a construi şi nu a ceda în faţa senzaţiilor. Mentalitatea cu care este abordat acest act în prezent îl transformă, dintr-o posibilitate reală de eliberare, de armonie, într-o imagine a posesiunii egoiste, a dependenţei, cât şi într-o formalitate socială. Pas cu pas, vom detalia aceste aspecte la vremea lor, căci dacă nu te recunoşti, practic este imposibil să-l recunoşti pe cel de lângă tine. SOLTERIS!
Sursa:'Viata pe Geea'
