Solteris! Trebuie să continuăm, trebuie să mergem înainte, pentru milioane de oameni, pentru milioane de nevinovaţi care, din pricina ignoranţei şi a necredinţei, sunt condamnaţi să continue o stare fără nici un fel de conştiinţă, o practică fără nici un fel de funcţionalitate, şi aceasta pentru ce? Efectiv, pentru ce fiinţa cea mai extraordinară de pe Geea a ajuns la un astfel de comportament? Nici în sus, nici în jos, nici la dreapta, nici la stânga, sunt acele oscilaţii în care schimbarea se vrea să fie în bine, dar dacă se poate cu cât mai puţin efort, continuând o stare de a conserva ceea ce este împotriva prezentului. Este un paradox, efectiv un paradox, căci răbdarea nu înseamnă aşteptare, ci este acel efort în care zi de zi, pas cu pas, puteţi să refaceţi drumul până la locul de unde l-aţi pierdut, tocmai ca să puteţi continua. Această refacere, această revenire la Tatăl, la unitate, la principiu, la voi înşivă de fapt, este acea etapă dinaintea lui "a merge", în care trebuie să vă vină să credeţi că existaţi. Deci, continuăm seria comunicărilor din această zonă a Palmirei, acelaşi oraş sumerian care se suprapune cu centrul cosmic al Geei.
În lecţia anterioară ne-am referit la situaţia regnurilor inferioare. Prin adoptarea unei atitudini normale în raport cu acestea vor dispărea ocupaţii ca vânătoarea şi pescuitul, de asemenea abatoarele, industria conservării cărnii şi toate produsele alimentare bazate pe crimă. De aici încolo, fiecare va trebui să-şi asume responsabilitatea fiecărui gest, şi mai ales atunci când deranjează alte sisteme. Relaţiile dintre sisteme, ca manifestare a existenţei, a posibilităţilor de cunoaştere, de elaborare, pot fi redescoperite prin punerea la punct a parametrilor cosmici, deci prin spiritualizarea Templului fizic, pas cu pas urmând, prin procesul de individualizare, revenirea la dimensiunea realităţii, la posibilitatea de a continua creaţia.
Vom discuta de această dată relaţia între sisteme care, pentru a fi în legalitate, trebuie mai întâi să se realizeze între sisteme cunoscute, în sensul real al autocunoaşterii şi, de asemenea, în posibilitatea de continuă corecţie ca manifestare a evoluţiei şi a responsabilităţii fireşti a existenţei. Deci să pornim de unde ne aflăm, nu de unde vrem să ajungem. Acest haos prezent la nivel social este determinat tocmai de această situaţie că nimeni nu ştie cine este, continuând un drum, o cale care nu-i aparţine şi care constituie o deviere, ca urmare a adaptării la parametrii tradiţiilor, deşi acestea sunt distructive şi, prin consecinţe, arată din ce în ce mai clar că drumul pe care îl urmaţi se înfundă.
Structura socială actuală, bazată pe instituţii, a creat, pe de o parte, o dependenţă a OMului de acestea şi, pe de altă parte, o interdependenţă între ele datorită specializării, deci fragmentării realităţii absolute în manifestare. Această exteriorizare într-o multitudine de elemente, iar apoi interpretarea lor, nu duce decât la amplificarea unei stări de haos în care libertatea, sau cel puţin termenul de autonomie, sunt cunoscute numai teoretic, dar practic sunt încă nerealizate la nivel de trăire. Puteţi realiza aceasta prin propria voastră recunoaştere. Deci, tot ceea ce vedeţi manifestat provine din aceeaşi unitate care, practic, în cărţile sfinte este denumită Tatăl, sau Dumnezeu, sau Principiul. Astfel, se poate înţelege că această diversitate, la nivel fizic, este unitară în plan divin, unde ceea ce este mare este ca şi ceea ce este mic, ceea ce este mult e ca şi ceea ce este puţin, prin aceeaşi realitate a imaginaţiei, reprezentând un cuvânt, deci o imagine. Ne aflăm, într-adevăr, la începutul unei epoci care, în majoritatea cazurilor, este percepută numai prin disfuncţionalitatea metodelor aplicate în alte epoci, fără înlocuirea acestora cu ceva mai bun. Situaţia actuală, în care se realizează trecerea de la o civilizaţie la alta, diferă prin faptul că nu mai poate fi dată o metodă generală, instituţionalizată, mecanică, ci fiecare trebuie să-şi dea metoda, fiecare trebuie să-şi desconspire calea pe baza Legilor Universale, a informaţiei care se manifestă în prezent prin atâtea canale. Însă ceea ce trebuie înţeles este faptul că ea nu funcţionează decât dacă este particularizată, particularizarea făcând parte din procesul de individualizare, iar comunicarea, colaborarea dintre două sisteme fiind în sensul universalizării. Tocmai de aceea, informaţia cu care venim nu este despre ceea ce facem noi sau ce metode aplicăm noi la nivel particular, ci reprezintă soluţii universale adresate societăţii terestre în sensul desconspirării transformărilor actuale, dar care pot fi înţelese numai prin particularizare. Fiecare are un unghi de vedere asupra realităţii, şi acesta este unghiul din care poate vedea lumina, care se află de fapt pretutindeni.
Ceea ce trebuie să regăsiţi prin voi înşivă este propria imagine asupra realităţii. Nu este greu sau complicat, ci simplu şi complex. Necesită acel efort de bun simţ, de a renunţa la copiere, la stări de aşteptare, de contemplare, de idolatrizare, lipsite de originalitate şi impuse în societate de entităţi care refuză să evolueze sperând că pot bate pasul pe loc conservând de fapt lenea, indiferenţa şi propriile lor interese. Chiar cu toate acestea, sute de milioane de oameni caută o soluţie de mai bine, caută un sens real al existenţei, o bucurie firească, o motivaţie a ceea ce este în propria lor trăire. Definiţii nu au cum să fie date şi nici nu avem dreptul să vă judecăm, nu facem altceva decât să dăm glas consecinţelor prin banalul act de a constata şi în acelaşi timp de a vedea cauza efectelor care au ajuns să vă apese, acoperind ca o ceaţă lumina spiritului vostru, înfundându-vă urechile la auzul acelei voci curate care vorbeşte prin voi, vocea Christului din fiecare. Soluţiile pe care le dăm nu au o natură socială, ci particulară, căci pot fi folosite numai prin particularizare, urmând ca în mod logic, prin schimbarea fiecăruia dintre voi, relaţiile şi viaţa socială să poată deveni mai bune, mai normale, mai fireşti. Nu avem cum să vă criticăm, ci o fac consecinţele, faptele voastre. V-aţi adaptat la rău, dar aţi fi văzut că se poate la fel de simplu şi cu binele, însă pas cu pas, cea mai dificilă etapă fiind de fapt cea a schimbării polarităţii, care este zona cea mai oscilantă în cadrul programului universal de revenire la realitate, punând entităţile întro situaţie de sensibilitate deosebită atât ca bază pentru folosirea capacităţilor latente prin trezirea lor, cât şi ca posibilitate de înţelegere profundă a realităţii. Revenirea de la gândire la puterea cuvântului este un proces care se poate realiza numai cu ajutorul scrisului, deci al Jurnalului, şi cu cât mai multă răbdare, pentru ca aspectele subtile să se poată manifesta la modul util, prin elemente normale, fără spectacole gratuite, ci printrun control mental de bun simţ. Conceptele, atributele care vă limitează sunt lucruri care nu există, deci să renunţaţi la ceea ce nu există, la prima vedere nu ar fi prea dificil, dar practic dificultatea constă în a da la o parte aceste elemente, unul câte unul, astfel încât să puteţi să le înlocuiţi cu ceea ce este, deci cu opusul lor, pas cu pas, întro anumită ordine, care, de data aceasta, este particulară şi depinde de voi înşivă, de sinceritatea cu care o realizaţi.
Astfel, cu răbdare, limitele pot fi înlocuite cu libertatea, suferinţa cu bucuria, egoismul cu altruismul şi aşa mai departe, acest proces necesitând răbdarea în care fiecare înlocuire să fie verificată şi în practică, astfel încât să aveţi posibilitatea unei permanente corecţii în cadrul acestui circuit cauză efect, arătându-vă exact paşii care trebuie urmaţi pentru a nu merge prea repede sau prea încet, ci în ritmul vostru care, într-adevăr, este particular. Importantă nu este viteza, ci mişcarea, dinamica, creaţia. Ceea ce nu se mişcă, ceea ce încearcă să vă conserve, nu face decât o încercare împotriva legii, fapt care se poate vedea la nivel social, căci încercarea de a menţine tradiţii fără a le înlocui cu ceva mai bun duce la consecinţe din ce în ce mai dramatice, în care sunt antrenate milioane de entităţi nevinovate, într-un vârtej care vă îndreaptă spre desfiinţarea creaţiei, în loc de continuarea ei întrun sens constructiv.
Puteţi numai dacă vreţi, iar pentru a putea e suficient să vreţi şi, pas cu pas, progresul va deveni din ce în ce mai evident. Important este ca, realizând binele, să nu vă opriţi, căci binele nu este o stare care să conserve realitatea, ci este un sens. Lipsa condiţiilor cu care se confruntă majoritatea populaţiei, cel puţin în Zona Românească, va determina revenirea la parametrii realităţii universale, ai posibilităţilor de creaţie, deci şi ai condiţiilor materiale, astfel încât atunci când acestea vor exista, ele vă vor oferi şi sensul, redobândirea lor pas cu pas punându-vă în situaţia de a fi lucizi, deci implicit de a le folosi, şi cu cât folosiţi mai mult, cu atât veţi avea mai mult. În acest sens, celui bogat, bogăţia îi va spori, iar cel sărac va deveni şi mai sărac, bogăţia materială fiind o reflectare a bogăţiei spirituale. În societatea terestră, bogăţia fiind privită şi ca o modalitate de a profita, de parveni, de a conserva o stare de lene, determinând o permanentă stare de ilegalitate şi de deranjare a altor sisteme, ar exista impresia că cel care e mai rău ar avea mai mult, dar în realitate cel care înşeală, cel care (se) fură, pierde şi ceea ce avea. Astfel, căpătând lucruri care nu-i aparţin în urma efortului său mental, el plăteşte de zece ori toate acestea, sacrificând-uşi sănătatea pentru banii cu care să cumpere medicamente, dându-şi libertatea pentru o aşa zisă deşteptăciune academică, înţelepciunea şi sinceritatea pentru o clipă de plăcere în cadrul actului erotic, devitalizându-se pentru frumuseţea ambalajelor, bătându-şi joc de realitatea procesului alimentar, pe un asemenea fond continuând ritualuri aşa zis spirituale, lipsite de orice raţiune şi care nu fac decât să alimenteze orgoliul şi carierele unui alt cler, de această dată religios. Se poate, dacă nu sunteţi împotrivă, ca toate acestea să fie înlocuite cu sensul real al binelui, realizat cu încredere, cu răbdare şi cu cât mai mult bun simţ. Evoluţia nu este un scop, ci un sens, de aceea nu au nici un rost fanatismul, seriozitatea, impunerile. Priviţi la copiii din jurul vostru: cu câtă pasiune se joacă, deşi sunt la fel ca şi voi! Păstraţi-vă acest joc şi reveniţi la maturitate, căci aparţine firescului. Prin revenirea la parametrii cosmici ai existenţei scăpaţi de limitarea aparţinând bolilor, morţii, suferinţei, de conceptele de spaţiu şi de timp, realizând acea dimensiune eternă şi posibilităţile de a învăţa, dar de a vă şi distra, de a putea într-adevăr să trăiţi.
Transformările care au loc la nivel de civilizaţie vă implică pe toţi în aceeaşi măsură, de aceea se poate spune (dar numai atunci când toţi oamenii vor deveni lucizi) că OMul s-a trezit sau a înviat, de altfel acesta fiind şi unul din mesajele pe care Isus, acest minunat învăţător cosmic, a încercat să vi-l aducă, iar alţii au încercat săl obstrucţioneze, să-l oprească, deci acţionând în celălalt sens ceea ce nu poate fi ascuns, pentru că se află în fiecare. Căci oricât ar părea de ciudat, totul se află în voi. Această metodă de a prelua o informaţie din exterior pentru a vă trezi la realitate nu este decât o reflectare a interiorului vostru, care depinde numai de voi. Nu întâmplător întâlniţi această informaţie într-o anumită ordine, potrivit cu vibraţia pe care o aveţi şi cu drumul vostru, fiind de fapt o întâlnire cu voi înşivă, cu posibilităţile pe care vi le aducem. Suntem convinşi că veţi avea curajul să le şi folosiţi.
Relaţiile între sisteme pornesc de la existenţa lor. Într-o masă de generalităţi se pot realiza numai interferenţe, copieri şi suprapuneri, ceea ce duce la o senzaţie de continuă nesiguranţă, la situaţia de a continua o dependenţă şi o lipsă de curaj în faţa originalităţii şi a posibilităţilor dinamice de continuare a creaţiei, deoarece câtă vreme omul nu se află pe drumul său, el se împiedică de tot ceea ce este în jur, privindu-l ca duşman şi piedică în calea propriei lui căutări. Regăsiţi-vă, eliberaţi-vă, treziţi-vă şi atunci veţi constata că nimeni şi nimic nu vă poate împiedica. Recăpătându-vă încrederea în voi înşivă, veţi putea fi deschişi universalităţii, deci oricărei posibilităţi de colaborare, fără ca aceasta să vi se mai pară ca o manifestare a unei ierarhii sau ca o obstrucţie, fără să vi se mai pară ca un element necesar de manifestare a compromisului într-o stare de supravieţuire, sau ca o necesitate de a copia ceea ce nu aveţi nevoie. A face ceea ce nu este necesar înseamnă a contesta Legea Necesităţii punându-vă în imposibilitatea de a vă recunoaşte. A oscila înseamnă a contesta Legea Ritmului. A fi fanatic înseamnă ignorarea monadei, a alternanţei dinamice între două polarităţi, dar dată de propria voastră iniţiativă. A crea inexistentul înseamnă a vă interzice existenţa. De voi depinde ca, dincolo de aparenţe, ceea ce este să se înfiinţeze ca o confirmare reală a propriei voastre creaţii. Datele pe care le transmitem sunt de cota zero, valabile pentru orice entitate, indiferent de specializarea socială sau spaţio-temporală pe care o are. Suntem convinşi că puteţi intui că, prin revenirea la realitate, multe din obişnuinţele şi activităţile care reprezintă pulsul societăţii terestre vor fi înlocuite cu elemente mai bune, determinând schimbări radicale în toţi şi în toate. Datoria pe care o avem este de a preîntâmpina acest şoc, de al atenua, mai precis, punându-vă în situaţia de a vă putea autopregăti pentru a înţelege epoca şi ceea ce trăiţi de fapt. Oricât de mult v-aţi agăţa de trecut, aceasta nu mai are cum să reprezinte o posibilitate. Mentalitatea de a face în aşa fel încât să reveniţi la un bine care era mai evident în cadrul altor epoci poate fi explicată prin acea intuiţie a faptului că, practic, într-o anumită etapă era mai bine şi că, pentru a fi iarăşi mai bine, trebuie să reveniţi acolo. Dar aceasta nu se referă la o epocă anume, ci la voi înşivă, la Christul din voi, deci reveniţi la voi pentru a putea continua. Orice proces în Planul Fizic porneşte de la superior spre inferior, deci de la vibraţii înalte, de la lumea mentală, spre vibraţii joase, care aparţin manifestării. Vibraţiile înalte nu trebuie înţelese ca bune, şi nici cele joase ca rele, armonia de fapt fiind sensul, ceea ce se poate numai printro alternanţă a acestora, printrun joc care cauzează acel echilibru dinamic inerent evoluţiei.
Urmărind societatea terestră pe parcursul unui ciclu de 26 de mii de ani, format din 4 epoci de câte 6500 de ani, vă putem spune că trecerea de astăzi se face de la o etapă a ciclului cu vibraţia cea mai joasă, aşa numita Epocă de Fier, la cea cu vibraţia cea mai înaltă, Epoca de Aur, dar aceasta nu se face mergând înapoi pe firul atâtor mii de ani, din tradiţie în tradiţie, ci mergând înainte prin spiritualizarea corpului fizic, prin aplicarea acestei informaţii care, de fapt, în voi se află. Atunci, într-adevăr, veţi redeveni astăzi pentru a putea merge într-acolo, spre ceea ce intuiţi că este bine, dar care nu se află în urmă, ci înainte, realizarea sa nefiind în copiere, ci în curajul de a participa la acest proces de metamorfoză, de revenire la o vibraţie mai înaltă, la posibilitatea manifestării divinităţii care sunteţi. Progresul nu este ceva spectaculos, dar dacă există, e perfect, căci nu vi se cere mult sau puţin, ci să fie pentru că se poate. Solteris!
Sursa: "Viata pe Geea"
