Solteris! Tema pe care o vom aborda face parte din tot şi din toate, putând fi percepută la o intensitate deosebită în perioadele de Apocalips. Este vorba de Justiţia Divină. În primul rând, această noţiune trebuie scoasă din imaginea personificării, a unei judecăţi dictate de cineva. Judecata Divină este cea care se află în lumea interioară a fiecăruia, ea aparţine minţii universale sau Christului întrupat în fiecare. În perioadele de Apocalips (în cazul Geei cu o ciclicitate de 26 de mii de ani, perioadă ai cărei parametri fizici corespund mişcării de precesie) este vorba de acumulări de vibraţii care se însumează, rezultanta lor fiind un bilanţ al acestui ciclu. De această rezultantă depinde direcţia pe care urmează să o ia în evoluţie civilizaţia respectivă. Acest principiu este valabil pentru orice sistem, pentru orice planetă, manifestările fiind, bineînţeles, particulare datorită unicităţii conjuncturii.
Orice societate are particularităţile sale, care sunt date în primul rând de influenţele astrologice, iar mai fizic spus, de influenţele câmpurilor magnetice şi de radiaţii, şi ale câmpurilor subtile la care ea este supusă, în general, dar mai ales în cazul societăţilor exteriorizate cum este civilizaţia Kamor. În prezent, toate activităţile umane şi sociale stau sub semnul acestei influenţe exterioare. Suntem siguri că vă daţi seama că aceste influenţe variază dintr-un loc în altul, în Univers. Pot exista comparaţii, similitudini, însă în situaţia actuală, când civilizaţia de pe Geea funcţionează ca un sistem închis, deci fără să recunoască existenţa altor civilizaţii, ea nu are puncte de referinţă prin care să poată realiza o îmbunătăţire a sistemelor de organizare sau să-şi poată îmbogăţi cultura cu elemente ale experienţei altor civilizaţii. Civilizaţiile închise, cum este şi cazul celei de pe Geea, reprezintă o copie a câmpurilor planetare şi stelare aflate în vecinătatea lor, dar, practic, doar atât. Trezirea entităţii poate face să se manifeste atât factorul de creativitate, cât şi cel de colaborare cu alte civilizaţii, ceea ce poate duce la o continuă perfecţionare, la o evoluţie a sistemului, lucru imposibil câtă vreme acesta este închis.
Ne-am exprimat dorinţa de a prezenta această situaţie a ansamblului social prin comparaţie cu alte trei sisteme de organizare, cele ale civilizaţiilor de pe Venus, Lună şi Marte, însă fiecare lucru la timpul potrivit, probabil în volumul următor al acestei lucrări. Contactul permanent cu societăţile care o înconjoară ar putea ajuta civilizaţia terestră să treacă mult mai uşor de impasul în care se află acum, mai ales că această colaborare nu porneşte de la cota zero. Cel puţin civilizaţia sumeriană este un vechi colaborator al vostru, şi suntem convinşi că, pas cu pas, vă veţi aduce aminte de ea.
Justiţia, pe care o percepeţi prin intermediul planetei Jupiter, cuprinde toate formele manifestării, toate regnurile şi toate faptele pe care cineva le face clipă de clipă. Manifestarea unei instituţii în planul de organizare social, ca o accentuare a acestui lucru, la fel ca şi celelalte instituţii, trebuie reorganizată în sensul de a ţine cont de realitatea divină a omului, deci implicit de Legile Universale. Nimeni nu se poate exclude de la Lege, nimic nu rămâne neplătit sau uitat. Orice greşeală poate fi îndreptată, mai întâi prin recunoaşterea sa, deci este nevoie de sinceritate, după care urmează o muncă de refacere, de perfecţionare a acelei vibraţii. Se poate merge de la greşelile vizibile şi care afectează alte entităţi, la greşeli din ce în ce mai subtile, mai fine, de care numai fiecare este conştient şi responsabil, ele fiind iniţiate în planul său de creaţie, de evoluţie. Greşeala, mai ales în planul fizic, este singura posibilitate pentru a acumula experienţă, de aceea în Legea Divină există o clauză. Această clauză este dată de consecinţe. Existenţa consecinţelor permite oricui să vadă dacă ceea ce face este bine sau nu şi, implicit, să corecteze. Dar neglijarea acestor clauze duce la acumulări de vibraţii joase, care deja intră sub incidenţa Karmei universale, situaţie când greşelile nu mai pot fi îndreptate, ci trebuie plătite. Recunoaşterea acestora prin sinceritate şi prin declanşarea unei munci de refacere a vibraţiilor face ca, în firescul Legii, să vi se ofere posibilitatea de a merge înainte, în cazul fiecăruia justiţia divină depinzând de gradul său de recunoaştere, de sinceritatea faţă de sine însuşi, de atenţia şi responsabilitatea sa.
Practic, nu se poate vorbi de o karmă socială. În prezent, entitatea fiind într-un proces de individualizare, ea revine la responsabilitatea particulară a gesturilor sale. Dacă, acum două mii de ani, coordonarea regnului uman de către spirite grup făcea ca aceste noţiuni să fie plasate în exterior, astăzi fiecare este direct responsabil. Permanent vă întâlniţi cu voi înşivă, cu scenariile şi greşelile voastre, prin ceea ce la nivel de manifestare înseamnă consecinţe. O consecinţă neglijată se va repeta până ce o veţi percepe, îi veţi desconspira cauza şi îi veţi schimba parametrii în sensul autocorectării, al îmbogăţirii în experienţă. Nu pot exista reguli doar pentru a fi acceptate, ci există doar acele reguli rezultate din experienţă, iar acest fapt face ca fiecare să fie responsabil în propriai existenţă. Multe noţiuni care, la nivel real, înseamnă vibraţii, au fost integrate în viaţa societăţii umane prin experienţă şi, de asemenea, prin lecţiile aduse de învăţătorii care au direcţionat această societate în diferite epoci, iar ceea ce îi rămâne omului de azi înainte este să continue această responsabilitate, acest permanent joc cu Justiţia Divină, în propriile sale experienţe, ţinând cont de propriile sale consecinţe şi de faptul că numai el poate corecta şi reface ceea ce tot el a greşit.
Nu există şi nici nu ar avea cum să existe entităţi care să fie înţelepte prin definiţie sau mai presus decât alţii la modul ierarhic. Fiecare, acolo unde se află, poate greşi, greşeala având rolul de experienţă, rezultatul său prin recunoaştere, înţelegere şi refacere fiind înţelepciunea. De altfel, înţelepciunea nu este atât o calitate, cât un permanent proces de continuare a creaţiei, de îmbogăţire în experienţe prin greşeli şi îndreptarea greşelilor. Dar îndreptarea greşelilor nu se referă la un anumit cod, la un anumit standard prin care să se spună cum este bine, ci acest lucru îl poate surprinde fiecare în practică, prin consecinţele la care ajunge în urma unei experienţe. Vedem cât de dificilă pare o schimbare individuală pentru cei care s-au obişnuit să menţină o manifestare mecanică, o repetare permanentă a unei tradiţii. Cu atât mai puţin posibilă este, la nivel social, o refacere prin impunerea unor reguli sau a unui sistem de organizare, pentru că nu se poate vorbi, în cazul civilizaţiei terestre, de un sistem unitar, ci de 6 miliarde de sisteme, care numai fiecare ştie unde a greşit, de ce, pentru ce, chiar dacă manifestările anumitor consecinţe sunt comune. La aceasta îşi dă concursul, pe de o parte, educaţia primită în sensul de copiere a societăţii, astfel încât entităţile sunt mai mult copiile unui program social. Dacă acesta este greşit, toţi fac aceleaşi greşeli. Pe de altă parte, vedem cum în evoluţia societăţii umane s-a încercat permanent ca, prin schimbarea unui sistem, a unei structuri sociale cu o alta, să se poată realiza o redresare în ansamblu, rezultatul fiind un haos organizat asupra căruia nimeni nu-şi mai asumă vreo responsabilitate. O stare de automulţumire, de autoliniştire este cam aceeaşi în toate statele, iar criteriul de comparaţie legat de baza materială, şi nu de existenţa umană, face imposibilă evoluţia. Acesta este, de astfel, un paradox al sistemelor închise care, fără o colaborare cu exteriorul, sunt lipsite de funcţionalitate, ajungând la o repetare a unei dimensiuni experimentale care, pas cu pas, degenerează.
Epoca în care se intră nu mai permite apariţia unui nou sistem social în ideea de a rezolva problemele tuturor, de această dată fiecare trebuind să-şi asume responsabilitatea propriei sale căi, a răului şi a binelui particular, care nu pot fi nici luate, nici date de regulamente sociale, de structuri de organizare, de guverne, ministere şi alte instituţii. Ceea ce pot face acestea prin revenirea la Legile Universale, este să sprijine informaţional şi material omul în procesele sale de refacere, de aşi aduce aminte de Legile Universale şi, totodată, de ai asigura condiţiile materiale necesare acestor procese particulare. În prezent, faptul că structura de organizare socială nu asigură nici măcar condiţiile materiale unei entităţi venite pe Geea, decât într-un mod limitat, guvernat de o lege a junglei în care câştigă cel mai egoist, denotă o lipsă de organizare a resurselor pe care le aveţi. Lipsa de organizare dată, pe de o parte, de blocarea într-un sistem birocratic, pe de altă parte de lipsa unei scări reale, universale, a valorilor, duce la manifestări aberante ale necredinţei, ce degenerează ulterior în războaie, înfometare, suferinţă, nefericire, sărăcie, şi aceasta la nivel de ansamblu. Faptul că pe prim plan nu este pusă viaţa omului, ci fiecare îşi vede numai interesul particular, duce la fragmentare, la risipirea resurselor în sensuri egoiste. Nimeni nu poate interzice cuiva să fie egoist, însă practic aceasta nu este o calitate potrivită pentru cei aflaţi în posturile de decizie care, intrând în vibraţia responsabilităţii, în mod normal ar trebui să renunţe la viaţa lor particulară în folosul celorlalţi, căci a conduce este un sacrificiu, nu un beneficiu.
Chiar dacă această carte apare în Zona Românească, nu ne referim strict la sistemul de organizare de aici, ci la toate sistemele de pe întreaga planetă. Prin coborârea vibraţiilor în procesul de formare a Planului Fizic, tot mai puţine entităţi cu vibraţii înalte au dorit să se încarneze pe Geea, lucru care a făcut ca aşa zişii conducători, prin destinul sau vibraţia lor, să nu mai existe, cei care au rămas aparţinând marii majorităţi, trezindu-se în funcţii de conducere şi găsind în asta o ocazie extraordinară de aşi satisface dorinţe şi elemente particulare, ceea ce a dus la consecinţele de astăzi. În practică s-a demonstrat că nici un sistem, şi implicit nici cele actuale, nu este în stare să facă faţă nevoilor omului, cu atât mai puţin să le anticipeze sau să poată urmări o direcţie în evoluţia societăţii. În această situaţie, prin ridicarea vibraţiilor, consecinţele o iau înaintea soluţiilor, astfel încât înainte ca o problemă să fie soluţionată, ea degenerează în alta şi apare o stare de permanentă nerezolvare, de supravieţuire, de efort maxim dar cu un randament foarte scăzut.
La această situaţie contribuie şi structura mentală cu care sunteţi obişnuiţi, în care noţiunea de holistică, de sinteză, este destul de puţin cunoscută, mai degrabă existând o încercare de atingere a ei printr-o sumă de analize, de elemente ale gândirii, ale memoriei, dar care, oricât de multe ar fi, tot limitează entitatea la o imagine fragmentară a existenţei, la o stare de conştienţă senzorială, ceea ce face ca soluţiile pe care ea le aplică să fie valabile numai în mare, adică teoretic, iar la nivel de practică inutile. Această situaţie nici nu are cum să fie coordonată de cineva, de un grup sau de o grupare de entităţi. Poate exista aşa ceva numai în sensul coordonării unui astfel de proces, deci de autoconducere, de autoadministrare a unei situaţii, ceea ce necesită responsabilitatea colaborării. Dar acest lucru se poate realiza numai prin spiritualizarea, prin evoluţia entităţii.
Prima lecţie de care trebuie să vă aduceţi aminte este cea a răbdării. Ar fi ideal să existe soluţii spectaculoase în sensul binelui, şi care să fie şi durabile, însă spectaculosul este foarte limitat, el putând crea doar impresia unui bine, ca apoi să determine un proces de degenerare. Pe parcursul evoluţiei, fiecare sistem, ideologie, dogmă folosită în societatea terestră a pornit dintr-un moment în care premiza aplicării sale era aceea a unor consecinţe pozitive. Majoritatea au rămas la nivel de teorie, iar cele care au primit răspuns în practică, ulterior au intrat într-un proces de degenerare. Ceea ce trebuie perceput este faptul că nu pot exista soluţii practice, sisteme care să fie valabile într-un mod continuu. Sigura formă de organizare care poate determina un permanent bine nu este o formă, ci un proces în care soluţiile sunt permanent corectate în funcţie de consecinţe, în care informaţia poate circula dinamic, maximum de dinamică însemnând telepaticul, însă nu este vorba de acest aspect, cât de posibilitatea ca informaţiile să poată fi preluate în procesul de organizare în timp util, adică evenimentele să fie anticipate şi problemele să fie rezolvate înainte ca ele să se manifeste, lucru care este, practic, un ideal spre care se poate tinde la nivel de ansamblu, dar care porneşte de la practica fiecăruia. Un astfel de sistem de organizare dinamică în sensul de a anticipa greşelile, de a le putea evita câtă vreme se află numai la nivel de scenariu, în lumea mentală, îl poate realiza fiecare, fiind totodată şi în situaţia de a avea toate datele despre evenimentele cu care se întâlneşte şi, mai mult, fiecare fiind un sistem autonom, le poate folosi într-un timp util, deci poate realiza o proiecţie mentală înaintea manifestării.
Nu este ceva greu, instrumentul la nivel particular fiind Jurnalul, dar mai departe fiecare urmează să se decidă, să hotărască încotro vrea să o apuce, căci totul depinde numai de el. Deci, pentru ca un sistem de organizare să poată funcţiona la nivel de ansamblu social, tot mai mulţi oameni ar trebui să-şi reamintească ce înseamnă organizarea dinamică, elementele de holistică, să capete o experienţă cât mai variată prin practică şi prin propria lor lucrare, propria lor informare şi aplicare originală a ceea ce ei decid, astfel încât să poată apărea acei oameni care, pas cu pas, ajutându-i şi pe cei din jurul lor, să poată ridica standardul societăţii, deci implicit să direcţioneze o evoluţie împreună. Numai astfel vor putea apare şi posibilităţile mai concrete de colaborare cu noi, pentru că ea există, la fel ca şi organizarea, ca şi soluţiile de ieşire din această criză planetară, dar mai rămâne să existe şi Omul, lucru care se poate numai prin trezirea sa.
Procesul de trezire este simplu şi accesibil oricui, şi mai ales este necesar, reflectarea sa fiind la nivel de înfăptuire, de permanentă corectare a vieţii particulare, şi se face pas cu pas, prin dobândirea de experienţă, prin posibilitatea de a percepe realitatea în mod holistic şi de a intui, de a anticipa situaţiile cu care vă întâlniţi. Dar noţiunea de experienţă nu este suficientă pentru ca aceasta să fie câştigată, căci fiecare se întâlneşte cu tot felul de experienţe, însă neconştientizarea lor sau lipsa de înţelegere asupra acestor aspecte, cât şi lipsa unei autocorecţii, face ca aceste lecţii pe care le întâlniţi în viaţa voastră să fie oarecum inutile. Reuşiţi să vă obişnuiţi cu prezenţa unor situaţii, să le percepeţi, dar mai mult prin acceptare decât printr-o implicare responsabilă şi cât de cât activă. Nu luaţi aceste lucruri ca pe o critică, fiindcă nimeni nu are cum să procedeze astfel dacă nu lucrează permanent cu el însuşi, dacă nu întreprinde acea muncă interioară care este şi poate fi făcută prin Jurnal, o metodă extraordinar de simplă, de accesibilă, ale cărei elemente simple sunt continuitatea, ritmicitatea şi sinceritatea. Nu este ceva greu, iar rezultatele se pot vedea numai prin acumulări, numai printr-o continuitate a utilizării sale zilnice. Iar dacă rezultatele nu sunt impresionante în câteva luni sau după câteva sute de pagini, ele vor fi de netăgăduit într-un an doi sau după câteva mii de pagini scrise. De astfel, este singura cale unde nu este loc pentru compromisuri, pentru aspecte tratate incomplet sau în mare, ci este posibilitatea voastră de a vedea lucrurile întregi şi în detaliu, şi de a sesiza acele amănunte care, schimbate în evoluţia unui proces, pot duce la rezultatele scontate. Practic, este acea muncă de permanentă cercetare şi sinteză, de permanentă condensare şi unificare a puterii cuvântului din atâtea şi atâtea manifestări, experienţe şi rezultate umane.
Jurnalul vă poate scoate din generalitate şi, totodată, în procesul de individualizare vă poate oferi accesul la băncile de date universale, la documentul Akashic şi la experienţe, la informaţii stocate în diferite nivele de vibraţii pe care le veţi putea atinge în răbdarea şi în munca voastră. Căci nu pot exista întrebări fără răspuns atunci când le căutaţi în lumea voastră interioară, în intimitate, în acea vibraţie sacră a propriului altar în care scrieţi, meditaţi, continuaţi această muncă a voastră cu voi înşivă, permanent menită să vă îmbogăţească, să vă ducă mai departe.
Dacă orizontul fizic pare limitat, orizonturile lumii mentale, ale imaginaţiei, nu pot avea limite, imaginaţia fiind, de altfel, primul pas în continuarea creaţiei. Cel care va avea înţelepciunea şi răbdarea de a menţine armonia între imaginaţia sa, planul său de creaţie şi manifestarea sa fizică, acela va reuşi să aducă în înfăptuire noi paşi, noi manifestări ale evoluţiei, cuprinzând un sens dinamic şi sincer, posibil pentru oricine, oriunde, oricând. Ceea ce se întâmplă astăzi, când majoritatea a oamenilor, după o luptă acerbă pentru a ajunge pe un anumit podium social, continuă o luptă pentru menţinerea sa, duce la repetarea unor scenarii care demult nu mai sunt valabile, fiind în virtutea unor elemente care o limitează, şi la repetarea unor manifestări în care, datorită situaţiei de supravieţuire în care se află entitatea, de permanentă alergătură după elemente ale unor scenarii care de mult nu mai sunt valabile sau în virtutea unor concepte care o limitează, ea face faţă doar în sensul că nu se plictiseşte de repetarea mecanică prin înlocuirea plictiselii cu o degradare, o devitalizare, o stare de amorţeală, de anestezie, ş.a.m.d. În afară de aceasta, intervine şi curentul social în care factorul figurativ este predominant, foarte mulţi căutând o autoliniştire în starea de copiere a anumitor situaţii. Când un lucru este făcut de mai mulţi, chiar dacă el este rău, această putere a comunităţii produce impresia că el ar fi bun, mai ales că nimeni nu-şi asumă vreo responsabilitate. S-a ajuns astfel la situaţia paradoxală că mai toată lumea trăieşte cu frica în sân, fiecare urmărind permanent să salveze aparenţele, atât în faţa şefilor, a celor cu care vine în contact în activităţile sociale, cât şi în faţa prietenilor şi a familiei, iar cei care nu caută să salveze aparenţele, caută să impună tuturor. Acestea sunt extreme în care, din când în când, este loc şi pentru normalitate, şi pentru armonie, dar asta câtă vreme entitatea nu suferă din pricina unor consecinţe, a unor înfăptuiri pe care vreme îndelungată nu le-a băgat în seamă.
Tendinţa de continuă perfecţionare vă va pune permanent în situaţii de autocorecţie, situaţii în care veţi constata că perfecţiunea înseamnă continua perfecţionare, aceasta fiind un proces şi nu o noţiune statică, un scop, o ţintă. Ceea ce trebuie realizat este faptul că, în procesul de revenire la puterea cuvântului, multe cuvinte prin care erau înţelese noţiuni statice se vor dezvălui ca procese dinamice, având acea imagine aparent duală care este întâlnită şi în definiţia luminii (asupra căreia există două imagini, cea de corpuscul şi cea de undă), iar acest aspect aparent dual, dar în realitate unitar, în care mişcarea şi repausul se manifestă simultan, este prezent în toate noţiunile. De aceea se spune că lucrurile lucrează, sau că formele mentale lucrează, pentru că momentul manifestării dă doar impresia staticii, neoferind şi imaginea procesului dinamic care are loc în diferite planuri de vibraţii, de la rostirea cuvântului şi până la materializarea sa. Deci este o situaţie în care fiecare poate percepe că are acces la orice doreşte, în virtutea necesităţii, adică dacă îi este necesar, şi folosind puterea cuvântului. Nu este ceva greu. Puterea cuvântului oferind imaginea unui proces dinamic care este cu atât mai funcţional, cu cât este mai inconştient, gândirea şi oscilaţiile pe care le realizaţi nu fac altceva decât să perturbe acest proces, să-l întârzie şi, practic, să vă pună într-o permanentă stare de îngrijorare, de neîncredere, de teamă.
Sunt procese care, prin simplitatea lor, par dificil de înţeles, rămânând şi acel semn de întrebare asupra materialismului, care a adus în manifestare o multitudine de tehnologii complicate, în ideea de a se coordona şi realiza într-un mod mai dinamic anumite procese ale vieţii particulare. Aşa cum am mai spus, materialismul este extraordinar prin tehnologie, chiar dacă aceasta are încă un randament mic, dar pas cu pas, pe măsură ce vibraţia omului va creşte, va creşte şi randamentul tehnologiei voastre, în sensul că veţi putea contacta noi dimensiuni de vibraţii, care să vă ofere soluţii în plan ideatic şi pe care apoi să le puteţi aplica. Dar materialismul este fără nici o aplicaţie în viaţa reală a omului, deci tehnologia nu poate fi folosită ca un catalizator al proceselor evolutive individuale, iar dacă acestea sunt necunoscute sau au un sens distructiv, atunci el este, efectiv, o dramă. S-a ajuns ca resurse care ar asigura un nivel de viaţă mai mult decât civilizat oricărei entităţi de pe planetă să fie investite în experienţe atomice, în armament, în atâtea şi atâtea lucruri care sunt total împotriva existenţei. Dacă, în anumite epoci, armele sau războiul au avut un cadru în care entităţile să poată învăţa lecţia curajului, proporţiile la care s-a ajuns în prezent sunt total neaşteptate şi inutile, de o iresponsabilitate şi un orgoliu aflate dincolo de orice închipuire, devenind argumente care nu au cum să fie în favoarea voastră.
Totul se poate reface, dar pentru aceasta trebuie să porniţi la drum, fiecare aşa cum poate, de acolo de unde se află, prin experienţa sa, prin greşelile sale, pas cu pas, cu răbdare şi bun simţ, căci se poate, efectiv se poate. Justiţia Divină reprezintă divinitatea din fiecare, fiţi sinceri cu voi şi atunci veţi putea face ca Legile să lucreze în favoarea voastră. Nu este ceva greu, dar este nevoie de răbdare, de sinceritate şi, la propriu, de fapte, căci oricât de sinceri şi de răbdători aţi fi, oricât de deştepţi şi de înţelepţi aţi deveni, ceea ce contează în prezent sunt faptele. Milioane de oameni aşteaptă aceste fapte, iar a înfăptui înseamnă fiecare pe măsura sa, fiecare să-şi facă datoria acolo unde se află, acea datorie umană, prezentă, nu ideologică sau teoretică, conceptuală sau formală, ci acea datorie faţă de sine însuşi, ascultând vocea spiritului său, acea voce a sincerităţii care nu iartă, care spune numai adevărul, pentru care nu există lucruri ascunse şi nici taine de neînţeles, nici lucruri imposibile. Este puterea care se află în voi, sunteţi voi înşivă, este una cu voi înşivă, căci nu are cum să aibă definiţii (de altfel, însăşi definiţia, ca formă de exprimare, în realitate este o limitare a puterii cuvântului).
Deci, se poate face faţă proceselor actuale de transformare, nimic nu este bătut în cuie, nimic nu este deasupra deciziei voastre, dar pentru asta trebuie să ştiţi în ce situaţie vă aflaţi, care îi sunt cauzele şi care ar fi direcţiile în care ar putea fi găsite soluţiile. Nu uitaţi că una sunteţi. Oricine, prin acţiunea sa, prin viaţa sa, poate influenţa acest ansamblu de 6 miliarde de sisteme, şi o poate face într-un sens bun, căci în realitate cel care va dărui binele îl va regăsi în viaţa sa, şi cel care va reuşi să renunţe la sine pentru aşi face datoria, acela se va regăsi. Sunt lucruri simple şi, mai ales, cunoscute dintotdeauna. Cei care caută spectacolul în colaborarea cu noi vor fi şocaţi de simplitate, de naturaleţe, de libertatea care este dreptul oricărei divinităţi. Complexele, lipsa unor puncte de referinţă, atâtea şi atâtea supoziţii date, de fapt, de neîncrederea în voi înşivă, în viaţa pe care o trăiţi, ca şi acest blocaj în faţa noului, face ca imaginea noastră în lume să fie undeva între ipoteză şi realitate, între bine şi rău, mai mult spre rău decât spre bine, căci v-aţi obişnuit să puneţi răul înaintea noului, pentru a nu-l cunoaşte.
Nu suntem cu mult diferiţi de voi, ca aspecte ale realităţii noastre atât fizice, cât şi mentale, ci poate doar ceva mai întregi, mai reali, în sensul că civilizaţiile din care venim folosesc Legea, Armonia, şi continuă de mii de ani Creaţia, evoluţia în acele lumi, dintr-o etapă în care aici oamenii erau coordonaţi încă de spirite-grup. În prezent avem posibilitatea de a vă ajuta, la fel cum alţii, la rândul lor, ne-au ajutat pe noi, iar această realitate a sistemelor deschise, în Legea Iubirii, în care oricine dă va primi şi oricine primeşte trebuie să dea, guvernează majoritatea relaţiilor din Univers. Avem datoria de a face pentru voi ceea ce şi alţii fac pentru noi, adică să vă dăm acel ajutor de bun simţ care reprezintă o realitate a întrupării Iubirii în fapte, acea realitate a unităţii în diversitate, care exclude separarea şi include cât mai multă colaborare. N-am avea cum să vă ajutăm dacă am fi foarte mult diferiţi de voi, pentru că diferenţa de vibraţie şi posibilităţile de comunicare ar fi greu de realizat. Tocmai de aceea, în aceste ierarhii, să spunem, care vizează de fapt frecvenţe vibraţionale traductibile prin experienţă şi normalitate, şi tu poţi fi ajutat de cei care se află cu un pas înainte şi îi poţi ajuta pe cei aflaţi cu un pas în urma ta. Astfel există şi un permanent control, în sensul că ştii de unde vii şi încotro mergi. Acest ajutor nu implică un efort extraordinar, ci este în însuşi firescul lucrurilor. Suntem convinşi că aţi remarcat cum, prezentând situaţia actuală şi alternativele care pot fi aplicate, folosite, nu le şi particularizăm, aspectele de amănunt fiind cele care intră în responsabilitatea şi practica voastră, căci ajutorul pe care îl putem da este cam de 10 %, restul depinzând de voi.
Nu este greu ca, fiindu-vă dată această vibraţie universală, mai departe să o puteţi continua în experienţa voastră, în Jurnalul vostru, în viaţa voastră, şi astfel veţi putea, la fel cum şi noi ne dăm silinţa să reducem această diferenţă de vibraţii dintre noi, să faceţi colaborarea mereu mai funcţională, mai pragmatică şi într-adevăr viabilă. Ca informaţia, a.b.c.ul pe care îl prezentăm să devină o bază, care într-adevăr este imperios necesară, acest lucru mai departe depinde de noi, efectiv de noi, împreună. Nimeni nu poate spune ce va fi, căci nu poate fi decât ceea ce creăm noi. Până acum poate că nu aţi ştiut de puterea, de responsabilitatea pe care o aveţi, de fapt de voi înşivă. Acest paradox al preluării unei ştafete din generaţie în generaţie, a făcut ca noţiunile reale să fie acoperite de văluri şi perdele, de ignoranţă, de o păcăleală care, însă, se poate desconspira. Căci, pas cu pas, veţi putea reînvăţa să învăţaţi, să trăiţi, aceasta fiind, de altfel, prima lecţie în Planul Fizic, după care se pot construi tehnologii, se poate face orice, efectiv orice, dar bazat pe o cunoaştere reală a credinţei, a Legilor Universale, a voastră înşivă.
Aveţi încredere în voi, căci se poate realiza refacerea lucrurilor pe care, nu că le-aţi fi pierdut, dar le-aţi uitat. Nu vă faceţi complexe şi căutaţi să scăpaţi de imaginile extraordinare pe care le aveţi despre noi. Dacă am şti că, aterizând în mijlocul vostru sau mergând pe stradă, nu v-aţi închina în faţa noastră, sau nu aţi lua-o la fugă, sau nu aţi pune mâna pe arme, ar fi foarte uşor să facem această colaborare, pe care o iniţiem, mai dinamică, mai la propriu. Dar ceea ce ne împiedică este felul în care ne priviţi, felul în care priviţi lumea, iar soluţia, pentru ca prezenţa noastră aici să fie înţeleasă, este răbdarea, de aceea căile pe care le oferim, instrumentele cu care să vă puteţi trezi ne vor ajuta să facem ca această colaborare să fie mai directă. Dacă intervenţia noastră ar fi mai bruscă sau mai spectaculoasă, omul obişnuit s-ar afla, astfel, într-o situaţie limită, ar fi şocat şi ar reacţiona fie violent, fie prin renunţare la sine.
Este o situaţie care denotă un lucru manifestat la nivel de civilizaţie, şi anume faptul că oamenii nu ştiu să ia decizii. Acest lucru este vizibil şi în ceea ce priveşte situaţiile pe care ei le cunosc, dar cu atât mai mult în situaţiile noi, despre care nu ştiu mai nimic. De aceea, colaborarea utilă, în faza actuală, se rezumă încă la acest aspect informaţional, în sensul sesizabil de către voi. Alte acţiuni care vizează societatea în ansamblu, le vom desconspira la timpul potrivit, atunci când le veţi putea înţelege. Cu cât vă veţi obişnui mai mult cu o informaţie reală, pragmatică, concretă şi totodată cu implicaţii în viaţa voastră, în procesele care au loc în societatea terestră, cu atât vă va creşte încrederea în voi înşivă şi, pas cu pas, veţi putea să ne priviţi normal şi firesc, astfel ca această colaborare să nu se blocheze într-o situaţie şocantă, ci să poată evolua normal.
Nu ne ascundem, tocmai pentru a vă putea obişnui cu prezenţa noastră. De altfel, în Zona Românească este suficient să priviţi cerul ca să vedeţi că suntem aici. Câteodată ne apropiem mai mult, însă de obicei menţinem o distanţă care să nu permită spectacolul. Navele noastre, în felul în care le puteţi vedea, fie au aspectul unor stele care se deplasează pe cer, fie că realizează un schimb de lumini de diferite culori sau o scintilaţie asemănătoare cu a stelelor, după care se deplasează pentru a evita orice confuzie. Deocamdată, acesta este argumentul suprem pe care îl puteţi avea şi care este accesibil fiecăruia dintre voi, fără nici o filosofie, fără nici un efort. Ne permitem acest lucru, căci în prezent sunt concentrate în Zona Românească sute de nave, de echipaje care aparţin atât Confederaţiei Galactice, Civilizaţiei Sumeriene, echipei Elta, cât şi altor prieteni de pe planetele sistemului Phydelia, care se vor desconspira la timpul potrivit, deci prieteni de pe Marte, Venus, Lună (SI), chiar şi de pe RA (Soare) şi de pe Jupiter, dar este bine să nu ne grăbim, căci această lucrare nu este nici S.F., nici o carte de aventuri, ci un apel adresat civilizaţiei terestre de către reprezentanţii altor civilizaţii, fără număr am putea spune.
Într-adevăr, aşa ceva nu s-a mai făcut de mii de ani, o colaborare atât de directă nu s-a mai realizat de acum 12 mii de ani, de pe vremea intervenţiei lui Samiaza, care, împreună cu o echipă de 22 de discipoli, care la rândul lor aveau câte 22 de discipoli fiecare, au preluat la acel moment, pentru puţină vreme, organizarea societăţii terestre, în sensul de a ajuta, de a sugera societăţii umane o direcţie, un sens. De această dată, ajutorul care poate fi dat vă implică mult mai responsabil, căci foarte multe lucruri, aproape totul, depinde de decizia voastră, mai ales prin procesul de individualizare atât de necesar pe care urmează să-l traversaţi. Ne străduim ca apariţia acestei cărţi în societate să fie cât mai normală. În prima parte sugerăm, chiar, un alt mod prin care această informaţie să ajungă în mass-media. De asemenea, în revista ELTA avem acel serial de mesaje ca un fir călăuzitor, care să menţină, cât de cât, o luminiţă aprinsă, în sensul de atenţie, de punct de reper. Prin publicarea acestei cărţi, care va ajunge la fiecare conform Planului Divin, se pune o temelie, o primă cărămidă, unei posibilităţi de colaborare, în sensul anunţării sale mai pragmatice, mai clare, subliniind necesitatea sa. Cartea nu are autor, în sensul de unul singur. Ar fi nedrept să trecem un nume, când la scrierea sa, nu numai în cuvinte, ci şi în fapte, îşi dau concursul mii, zeci de mii de extratereştri, dacă se poate spune aşa, atâţia prieteni din planurile astrale şi, bineînţeles, şi cei de aici care, pas cu pas, reuşesc să prindă firul, să se trezească, să redevină ei înşişi.
Într-adevăr, sunt evenimente unice, evenimente care se repetă o dată la 26 de mii de ani, dar niciodată identic, permanent urmărindu-se evoluţia, progresul, perfecţionarea. Acest prim volum se manifestă sub forma unui apel în care aveţi la îndemână, cum s-ar spune, date despre ceea ce este, sunteţi şi suntem, despre tatonările pe care le încercăm pe acest tărâm al colaborării, pentru a găsi un limbaj comun, metode comune, în sensul de inteligibile, prin care să poată fi depăşită această situaţie dramatică. În critica şi morala care sunt cuprinse în aceste pagini, este şi vocea voastră. Ea nu poate viza pe cineva anume, ci o situaţie în sine, care, atâta vreme cât omul nu a ştiut, putea fi justificată prin acel concept de "victime nevinovate", adică nimeni nu este de vină, dar odată desconspirată, ea se traduce prin "toată lumea este de vină" sau, mai concret, fiecare. Urmează o muncă de refacere pe care cei mai lucizi o vor înţelege şi vor porni la drum în viaţa lor, pe propriul lor drum, pas cu pas, ajutându-i şi pe cei din jurul lor să-şi abandoneze oscilaţiile în favoarea mersului.
Facem un apel către toate canalele mass-media, în sensul realizării unei colaborări, prin care informaţia apărută sub egida ELTA Universitate şi a Editurii Solteris să ajungă la o categorie cât mai largă de oameni. Oricât de mult am scrie, oricâte cursuri s-ar ţine, acestea încă nu pot face cât toate ziarele, emisiunile radio şi de televiziune prin care, zi de zi, este prezentată o informaţie a distrugerii, a temerii, a oficializării, a atâtor aspecte ipocrite, într-o plictiseală a ignoranţei. De asemenea, este un apel pe care îl adresăm şi celor aflaţi în posturi de conducere, în sensul de a ţine cont pe ce lume se află şi de responsabilitatea pe care o au. Ei pot fi liniştiţi, căci nu ne aflăm aici pentru a le desfiinţa iluziile propriilor orgolii, dar prin acestea ei riscă să se autodesfiinţeze. Încă vă puteţi redresa!
Schimbările îl vizează pe fiecare, şi oricât s-ar schimba sistemele sociale, guvernele şi ideologiile, tot nu s-ar face nimic. Soluţia pe care o poate aplica fiecare este aceea de a menţine, încă, o normalitate socială în care, paralel cu datoria faţă de Cezar, să aveţi timp şi de voi înşivă, să vă puteţi reveni prin procesele normale şi continue pe care le implică spiritualizarea, iar rezultatele pe care le veţi obţine prin voi înşivă, ulterior veţi vedea cum pot fi aplicate în societate, în structura de organizare prezentă, dar bineînţeles, pentru fiecare unde se află şi pornind de acolo de unde se află. Vă spunem sincer, nici noi nu ne-am încumeta să preluăm funcţii de conducere pe care mulţi şi le asumă cu o nonşalanţă uluitoare. Asemenea aspecte, fără trezirea omului, nu au unde să ducă şi, efectiv, nu reprezintă decât o păcăleală general acceptată, în care unele entităţi au impresia că ele conduc, altele că sunt conduse, în realitate fiecare învârtindu-se, spaţial sau mental, între conceptele şi obişnuinţele sale, fără a-şi asuma vreo responsabilitate particulară, exteriorizându-se, confundând cauza cu efectul.
A reînvăţa să trăiţi nu se referă la cineva anume, ci la întreaga societate terestră care, practic, se află în aceeaşi zonă de înţelegere a realităţii, excepţiile neputând fi de mare folos. Metoda ca acest ajutor să fie posibil şi, mai mult, să nu creeze complexe de dependenţă, solicită o permanentă colaborare, în care şi noi putem să vă ajutăm în funcţie de cât de mult înţelegeţi, de efortul pe care îl depuneţi lucrând cu voi înşivă, şi bineînţeles, de faptele voastre. Astfel, vom putea coordona această undă de vibraţii, cel puţin în Zona Românească, de unde ea se va răspândi pe toată planeta. Colaborarea pe care o vizăm rezultă din reacţia de feedback între acţiunile noastre şi acţiunile voastre, rezultanta fiind o vibraţie de autocorecţie, de modelare a acestei mişcări creatoare, civilizatoare, în sensul real şi firesc. Mişcarea oricum există, dar ceea ce putem face împreună este ca, din momentul în care şi voi veţi alege calea reală a evoluţiei, să continuăm creaţia permanent, împărtăşindu-ne din experienţa căpătată şi căutând realizarea acelor puncte comune prin care să putem deschide noi orizonturi accesibile tuturor.
Aşa cum am spus, nu ne interesează excepţiile, ci numai elementele care implică holistica situaţiei, care pot fi folosite de orice fiinţă, de orice om, fără ai cere performanţe deosebite sau spectaculoase, ci numai un minim efort de bun simţ, efectiv de bun simţ. Cei care s-au grăbit să o ia înaintea fraţilor lor, uitându-i, să se descurce mai departe, căci binele nu este în manifestare, ci în responsabilitatea sa, iar aceasta trebuie să implice totul, fiind singura realitate a evoluţiei care, conform Planului Divin, poate implica totul. Este o situaţie în care nici noi nu avem dreptul să vă spunem cum să evoluaţi, nici să preluaţi metodele noastre, nici să faceţi ca noi, şi cu atât mai puţin am putea să vă impunem, deci ne aflăm împreună în faţa unui joc care nu sa mai jucat şi care depinde de efortul fiecăruia, de bucuria firească a trăirii şi de normalitatea mersului înainte. Totul este permis, se pot face greşeli, dar care ulterior vor trebui îndreptate, se pot face excepţii, se pot realiza vorba ceea câte entităţi, tot atâtea căi sau gesturi originale de evoluţie, căci nimeni nu poate interveni peste creativitatea, decizia şi libertatea firească a fiecăruia, de evoluţie, de trăire la propriu, de această dată. Totodată, aceasta este şi o carte care condamnă, căci aceia care, până să o citească, mai aveau ca unică justificare faptul că nu au ştiut, acum şio vor pierde şi pe aceasta, în sensul că vor trebui să-şi asume responsabilitatea propriei lor decizii, în locul unei mişcări în virtutea unei tradiţii, a unei inconştienţe copiate.
Intrarea lui Uranus în semnul Vărsătorului, care va avea loc în luna ianuarie a anului 1996, spre finalul anului lui Marte, apoi intrarea în Anul Soarelui, în jurul datei de 15 februarie l996, Soarele fiind simbolul spiritualităţii, ca şi intrarea planetei Pluto în Constelaţia Săgetătorului, ceea ce, după 36 de ani, cât a stat în Constelaţia Scorpionului, şi care a făcut ca percepţia vieţii sexuale a omului să fie total deformată, de această dată oferă cale liberă spiritualizării omului şi, la acest nivel, revenirii entităţii umane la realitatea întregului, a monadei, a Omului. Sunt evenimente care influenţează într-un mod inconştient întreaga societate planetară, reprezentând o creştere a vibraţiilor şi o nouă dimensiune a înţelegerii existenţei, în toate aspectele sale. Pentru cei care au ales binele, va fi răsplata răbdării şi a tenacităţii lor, iar pentru ceilalţi, aflaţi în bătaia vântului, mai există speranţa că se vor putea decide prin exemplul celor mai curajoşi decât ei, prin informaţia şi elementele pe care le putem oferi, căci ce argument mai puternic vreţi, decât faptul că 24 de ore din 24 ne plimbăm pe deasupra voastră, iar atunci când este senin, după apusul soarelui, oricare dintre voi ne poate vedea!
Pentru cei care, timp de sute şi mii de ani, au încercat să obstrucţioneze societatea umană, acesta este, într-adevăr, cântecul de lebădă. Creşterea vibraţiilor nu poate ţine cont de oscilaţii, de gânduri, de frământări inutile, ci numai de fapte, efectiv de fapte. Nu se poate ţine cont de altceva decât de unitate în unicitate, deci fiecare aflându-se în imaginea responsabilului absolut pentru fiecare gest al său, pentru ceea ce el însuşi face, gândeşte, trăieşte. Mai există o speranţă reală şi posibilă, căci este suficient ca 7 % din populaţia Geei să intre în acest proces de recunoaştere, pentru ca aceşti 7 % să poată ajuta întreg ansamblul social în sensul reorganizării posibilităţilor de evoluţie, pentru ca şi ceilalţi să se poată trezi, să poată avea răbdarea revenirii lor. Aşa cum am spus, toate entităţile care în prezent au în jur de 1014 ani, şi bineînţeles, şi cele mai tinere, ca să folosim limbajul vostru, sunt pregătite pentru o nouă civilizaţie, evoluţia şi existenţa lor depinzând de trezirea a 7 % din cei aşa zişi maturi, căci maximul de maturitate este luciditatea. Deci ceea ce vi se cere este un efort de responsabilitate care nu vă vizează numai pe voi, ci şi aceste generaţii care încă nu au corpurile subtile simetrizate cu corpul fizic, care încă nu pot decide pentru ele din punct de vedere material, iar la nivel mental încă nu sunt complet încarnate. Responsabilitatea lor, ca şi aceea a milioanelor de pensionari care, cel puţin în Zona Românească, sunt condamnaţi la moarte, rămâne acelor câteva milioane, din cele aproape 30 de milioane care populează această zonă ce nu include numai România, deşi aceasta ocupă cea mai mare parte. De aceste câteva milioane care încă se mai ţin pe picioare, cum s-ar zice, depinde dacă ele în continuare vor ignora situaţia, condamnând cu zâmbetul pe buze milioane de nevinovaţi de care nu vor să ştie, sau dacă îşi vor lua în serios rolul de oameni şi vor realiza situaţia în care se află şi care îi solicită în permanenţă, la nivel de probă. Îi solicită pentru ca ei să-şi probeze maturitatea, luciditatea şi înţelepciunea, puterea şi bunul simţ.
În această zonă sunt 1 milion şi 400 de mii de oameni lucizi, iar dacă aceştia se trezesc şi îşi continuă datoria faţă de toţi ceilalţi, atunci întreaga civilizaţie are şansa să fie salvată. Pentru a vă decide, nu aveţi nevoie de mai mult de o secundă, dar acea secundă poate însemna ani de zile de muncă şi mii de vieţi salvate. Într-adevăr, această informaţie nu vine spre voi prin canalele oficiale, prin mass media, căci dacă venea, nu mai era nevoie de ceea ce facem noi. Apreciaţivă pe voi înşivă şi asumaţi-vă ceea ce consideraţi că merită. Aşa cum am mai spus, astfel de momente se repetă o dată la 26 de mii de ani. Sunt momente în care o entitate, care în toată această perioadă a gafat, doar în câţiva ani de atenţie, de recunoaştere, de sinceritate, de bun simţ, poate reface totul, îşi poate ierta totul, şi chiar mai mult, îi poate ajuta pe cei din jurul său. Acestea sunt momentele de bilanţ cosmic, la care participă toate regnurile şi pentru care există o singură metodă: autojudecata.
Avem încredere în voi şi în faptul că puteţi. Indiferent de situaţie, nu vă pierdeţi simţul umorului, nu vă lăsaţi limitaţi de propriile concepte, dogme, idealuri. Nimeni nu vă cere să fiţi uşă de biserică, sfinţi, să fiţi deosebiţi sau fantastici, dar fiţi oameni, căci mai mult de atât nu poate fi nimeni şi nimic. Toate atributele şi apelativele de laudă, putere, preamărire, nu valorează cât cuvântul OM, acest cuvânt al Fiului care şi-a regăsit Tatăl, care îşi înţelege viaţa şi drumul pe care merge. Nu este ceva greu, repetăm acest lucru, nu este ceva complicat, gesturile care vi se cer le poate face şi o fiinţă care a venit doar de 10 ani în Planul Fizic. Ea ar vrea să le facă, dar nu vede decât ceea ce faceţi voi, şi atunci vă copiază. Dacă această posibilitate nu ar fi deschisă oricui, situaţia ar fi într-adevăr dramatică. Este surprinzător cum atâtea şcoli în care se încearcă spiritualizarea folosesc metode care au la bază un egoism exacerbat, ce vizează o evoluţie a individului în locul individualizării, ceea ce este imposibil, căci o oaie dintr-o turmă nu are cum să evolueze până ce nu devine cioban. Avem încredere în faptul că veţi reuşi să vă depăşiţi naivitatea, propriile complexe şi limitări, pe care numai voi le puteţi depăşi. Oricât var vorbi cineva, oricâte cărţi aţi citi şi oricâte fapte s-ar face pentru voi, numai voi înşivă vă puteţi corecta aceste lucruri, numai voi puteţi lăsa Soarele, Christul din voi, să strălucească, dar cu răbdare, cu zâmbetul pe buze, căci, cum s-ar spune, mai bine o greşeală sinceră decât o deşteptăciune a orgoliului. Puteţi greşi, puteţi face cum vă place, însă încercaţi să realizaţi că dacă în fiecare zi măcar un atom din această atitudine a voastră se mişcă înainte, şi tot este uimitor că, după mii de ani de nemişcare, de acceptare, de resemnare, puteţi să spuneţi DA mişcării, evoluţiei, dinamicii universale, prin recunoaşterea voastră în Tatăl, în unitate cu întregul Univers.
Această carte este încă un pas, încă un apel, un semnal de alarmă adresat omului, fiecăruia în parte. Astfel, primul volum din "Viaţa pe Geea" reprezintă şi pentru noi o experienţă inedită, în care ne-am dat silinţa să formăm un limbaj, să prindem cât mai exact necesităţile prezente ale omului în procesele de transformare actuală. Însăşi colaborarea se află în evoluţie, la fel ca şi situaţiile, de aceea următorul volum, în care vă vom prezenta şi imaginea societăţilor de pe planetele învecinate, şi unde vom intra în lucruri mai profunde, vizând situaţia omului ca fiinţă universală, va putea fi coordonat tot prin efectul determinat în voi de acest apel pe care vil adresăm. Este un paradox că niciodată nu ai cum să ştii tot ce se poate, dar există o permanentă înaintare în sensul real, holistic, uman. Prima copertă a acestei cărţi reprezintă yantra salutului nostru către civilizaţia voastră: Solteris! Pe coperta a patra este semnul triunghiului, al triadei, al primului pas care vizează ieşirea din dualitate, revenirea la întreg, la unic, care depinde de fiecare.
Practic, aceste pagini cu care încheiem primul volum scris în această misiune, în această perioadă, ar trebui să conţină un fel de sinteză a sintezei, dar nimic nu începe şi nimic nu se termină. Este primul volum dintr-o serie de cărţi care, pas cu pas, vor putea avea şi un statut de specializare vizând diferite domenii sociale, diferite aplicaţii în tehnologia terestră, dar acest "primul" este un element necesar oricărei entităţi, la fel ca şi următoarele două. Sunt cărţi dintr-o triadă care vizează un ABC al prezentului, o datorie şi o dorinţă de a vă aduce aminte, de a ne reaminti împreună de lumea reală, universală, care se cuvine pe drept oricărei fiinţe, oricărui FIU al OMULUI. Vom continua, de asemenea, seria mesajelor în revista ELTA şi, pe măsura evoluţiei situaţiei, vom vedea ce canale de colaborare se vor deschide, atât dinspre voi, cât şi dinspre noi, căci unitatea în diversitate exclude separarea, ceea ce înseamnă că aceste punţi sunt posibile, şi mai rămâne răbdarea manifestării lor.
Solicităm celor care vor rezona, care vor percepe ceea ce se întâmplă, să ne sprijine în măsura posibilităţilor lor, căci de aceasta depind milioane de fraţi care aşteaptă cuvântul, confirmarea faptului că se poate. De asemenea, facem un apel către cei care se trezesc: Nu uitaţi de fraţii voştri! Veţi avea tot timpul să vă bucuraţi după Apocalips, dar nu vă grăbiţi acum, când milioane dintre cei ca voi, şi cu care eraţi la fel până nu demult, aşteaptă din partea voastră un ajutor, un zâmbet, o vorbă care să le anunţe venirea acelei Împărăţii care se află în lumea interioară a fiecăruia şi pe care voi deja o vedeţi, o pipăiţi şi vă bucuraţi, căci o recunoaşteţi, dintotdeauna, a voastră, a tuturor, în timp ce, pe de altă parte, paradoxal, resurse fantastice sunt folosite pentru lucruri care amplifică şi continuă distrugerea, căci resurse există.
În aproape 6 ani de activitate ELTA şi de colaborare extraterestră, s-au creat acumulări care aşteaptă semnalul pentru a intra în viaţa voastră. Foarte multe cărţi deja scrise aşteaptă să fie publicate, revista de metafizică - ELTA - ar putea apărea chiar săptămânal şi chiar de două ori pe săptămână, există sute de ore de cursuri înregistrate pe casete audio şi video, în ani de zile, de la atâtea întâlniri ELTA, ale oamenilor care s-au trezit, atât în zona Palmirei, în Rarău, cât şi în taberele de la Săcărâmb, Brad, Miercurea Ciuc, Bucureşti. În Zona Românească există treizeci de oraşe în care ţinem cursuri de două ori pe săptămână, lunar au loc conferinţe, există emisiuni radio şi TV, care, pas cu pas, prin apelul oficial pe care l-am adresat presei, sperăm să se îndesească, deci există o realitate care vizează direct această situaţie a intervenţiei în societatea terestră din interiorul acesteia, evitând spectacolul şi şocurile informaţionale. Ne apropiem de un moment în care, pe plan internaţional, materialismul va fi declarat nul şi împotriva existenţei umane. Într-adevăr, lipsa publicităţii vă poate surprinde, dar nu era nevoie de publicitate sau de spectacol, de prea marea reliefare a unor situaţii înainte ca ele să vă poată implica pragmatic şi, la rândul vostru, să puteţi contribui, să puteţi reveni, conştientizând acest proces de transformare din voi înşivă. Fapta este înaintea vorbei pentru cei care îşi asumă o responsabilitate şi care percep că marile lucruri se pot spune numai prin fapte.
Prin acumulările create în această perioadă, care pot fi verificate de oricine şi care reprezintă argumente supreme ale alternativei pe care o oferim societăţii umane, ne permitem să adresăm un apel Ministerului Sănătăţii, Ministerului Alimentaţiei Publice, Ministerului Învăţământului în primul rând acestora, dar şi tuturor celorlalţi, în sensul posibilităţii de colaborare, de a face ca soluţiile pe care le propunem să fie aplicate în viaţa omului. Nu este un beneficiu să fii cu un pas înainte, dar de undeva trebuia să reînceapă viaţa pentru această lume, astfel încât solicităm posibilitatea de a introduce informaţia ELTA în sistemul de învăţământ, adiacent cu celelalte aspecte deja existente. De asemenea, Ministerului Sănătăţii îi solicităm introducerea alimentaţiei şi metodelor de tratament ELTA în spitale, ca şi sprijinul pentru înfiinţarea unor Case ale Vieţii în care cei aflaţi întrun proces de îmbătrânire să poată reveni la parametrii normali ai omului, care nu depăşesc vârsta de 30 de ani ca înfăţişare, iar ca durată a vieţii pe Geea fiind necesari cel puţin 2800 de ani de viaţă continuă pentru a putea înţelege lecţia acestei planete. Facem apel pentru încetarea sacrificării gratuite a regnului animal, sacrificare făcută doar pentru o alimentaţie care determină o perpetuare a suferinţei, a îmbătrânirii, a morţii.
Facem apel, în al doisprezecelea ceas, la colaborare. Nu avem dreptul să judecăm sau să condamnăm, ce a fost, a fost, dar depinde numai de voi să puteţi întoarce căruţa spre bine, şi nu uitaţi că o planetă întreagă vă va mulţumi. Prin acest apel solicităm colaborarea la propriu, în măsura bunului simţ şi a necesităţilor situaţiei actuale, pentru a opri un genocid gratuit. Până la reluarea contactului universal, apariţia alternativei necesare azi, şi nu în vorbe, ci în exemplul viu al vieţii practice de zi cu zi a mii de oameni. Exemplul ELTA este un argument care nu mai poate fi nici ignorat, nici ascuns.
Dar să nu ne grăbim. Lăsăm ca fiecare, în răbdarea şi sinceritatea sa, să-şi vorbească sieşi despre cum ar fi mai bine. Noi ne putem face datoria, dar deciziile nu avem cum să le luăm în locul vostru. Să ne bucurăm, deci, că se poate, tot aşa cum plângem că milioane de nevinovaţi încă nu ştiu asta, lucru care depinde de colaborarea cu forurile de conducere actuală, cu mass media, astfel încât, fără a crea şocuri în societate şi în viaţa particulară a fiecăruia, raza de lumină ce vine din Univers să poată descătuşa, să poată curăţa această ceaţă de vibraţii joase care s-au acumulat pe Geea de mii de ani. Aceasta se poate prin răspunsul vostru, prin dorinţa şi datoria celor care au rămas credincioşi lor înşişi, cât şi valorilor reale, universale, care nu s-au lăsat păcăliţi sau limitaţi în formalităţile materialiste.
Să ne urăm, deci, succes, împreună cu urarea noastră de Lumină şi Iubire, cu convingerea că Anul Soarelui (19.02.1996 - 7.02.1997, n.red.) care urmează va putea face din toţi cei care sunt o parte din lumină, prin recunoaşterea simplă şi sinceră, căci lumină sunteţi: Fii ai Luminii. Vom continua comunicările în mesajele din revista ELTA, în volumele următoare ale acestei cărţi apel, dar pentru acest volum, pentru acest nou început, să ne mulţumim şi să ne urăm Pace şi Iubire!
Solteris!
Sursa "Viata pe Geea"
