Una din temele care se cere a fi reactualizată este aceea a cauzei şi efectului. Ne vom referi la câteva exemple concrete pornind de la realitatea simplă, şi anume că efectele şi cauzele nu pot să existe în acelaşi plan. Întotdeauna cauza va fi într-un plan superior efectului. Numai prin cunoaşterea cauzei se poate controla şi, implicit, modifica efectul. Oricărei manifestări fizice îi corespunde în plan mental o formă, deci controlul manifestării se reduce la a controla cauza acesteia, adică la controlul mental. Întreaga ştiinţă materialistă porneşte de la o ipoteză falsă, şi anume aceea de a căuta cauzalitatea în lumea efectelor, ceea ce duce la rezultate eronate, efectele mai subtile fiind confundate cu cauzele. Ceea ce ar trebui să înţeleagă oamenii de ştiinţă, este faptul că tot ceea ce este efect nu va putea fi vreodată cauză, deci ceea ce este fizic este numai manifestare. La ora actuală, ştiinţa reprezintă o înlănţuire a efectelor, cu grade diferite de subtilitate, legate prin conexiuni logice care, în realitate, reprezintă doar justificări şi argumentaţii. De aceea, imaginea teoretică a cunoaşterii este susţinută prin afirmaţii şi confirmată într-o măsură redusă de către practică. Drept consecinţă, la nivel tehnologic randamentul este scăzut, deci sub cel universal de 100%. Aceasta este una din cauzele care face ca boala să fie pusă în seama unor entităţi microscopice care, de fapt, nu au cum să interfereze şi să afecteze pe cineva decât dacă acesta cere mental acest lucru.
Ca prim pas, trebuie să vă obişnuiţi cu ideea că orice lucru nou descoperit în plan de efect nu este o cauză şi nici măcar ceva nou. Fiind un efect, el deja a fost creat de chiar cel care-l analizează, deci de voi înşivă, la modul inconştient. Facem un apel să vedeţi consecinţele cunoaşterii materialiste dincolo de orgoliul şi credinţa în aceasta, şi să vedeţi dacă merită sau nu să o continuaţi. Nimeni nu contestă efortul pe care îl depuneţi, dar dacă el duce la consecinţe dramatice, atunci este inutil, plus că la aceasta se adaugă şi efortul de a le opri, de a rezolva consecinţele propriului efort, şi de aici se formează cercuri închise care aduc majoritatea a entităţilor în situaţia de a se resemna în faţa existenţei fără a o înţelege.
În situaţia actuală, încercăm să salvăm ceea ce se mai poate salva, căci cei care se salvează pot să şi existe. Cunoaşterea, ca prim pas, este lărgirea orizontului. Cum majoritatea a civilizaţiei terestre este concentrată în aglomerări urbane, sfera de acţiune este foarte limitată, creându-se interferenţe între entităţi, imaginea fiindu-vă limitată numai de construcţii. Imaginaţi-vă că, la zece kilometri de oraş, acestea parcă nici nu ar exista. De la steaua cea mai apropiată de aici, Geea este invizibilă, deci ceea ce consideraţi ca fiind griji şi probleme, practic este inexistent, dar din lipsa punctelor de referinţă le vedeţi ca realităţi unice şi dramatice, ceea ce este o consecinţă a blocajului mental. Omul nu este nici o fiinţă sedentară şi nici una nomadă, de aceea călătoria, comunicarea, colaborarea sunt factori esenţiali ai existenţei, astfel încât fără prietenie, fără iubire, riscaţi să vă limitaţi la a digera materia şi la a vă plimba în jurul propriei voastre case, când universul aparţine tuturor. Într-adevăr, e nevoie de foarte multă răbdare şi bun simţ, dar de aici plecăm. Dacă v-am vorbi despre aspecte deosebite de viaţa voastră, le-aţi considera ca imposibile sau de neatins, însă pas cu pas putem merge înainte. De aceea, căutăm îmbinarea elementelor prezentului, atât cu cele concrete sau universale, cât şi cu elemente de perspectivă.
Sistemul Phydelia, sau Sistemul Solar, cum îl denumiţi, este alcătuit din 12 planete, fiecare cu numele său cosmic, pe care le vom enumera la timpul potrivit; deci în spatele planetei Pluto mai există încă trei planete: Seron, Kartus, Silia (în această ordine), care nu au fost detectate deoarece au o vibraţie mai înaltă decât ceea ce v-aţi obişnuit ca să concepeţi mental. Au mai existat două planete în acest sistem şi anume Rancia (Phaeton) şi Mollyter. Ambele au fost distruse de cei care le-au locuit, din pricina acumulărilor de vibraţii joase. Prezenţa lor este semnalată astăzi (prima - de roiul de asteroizi dintre Marte şi Jupiter), iar ce a mai rămas din cea de-a doua este satelitul lui Pluto, numit Charon; aceasta a fost dispusă între Neptun şi Pluton. Se pot spune foarte multe despre acestea, dar la vremea potrivită; nu vrem să intrăm în aspecte care, descrise, nu le-aţi înţelege decât senzorial, deci, mai concret, le-aţi interpreta fără să le înţelegeţi.
Sistemul "solar" este un sistem de tipul 3 din cele 7 tipuri de sisteme prezente în această galaxie. Prima şi ultima fază de evoluţie a unui sistem este aceea de integrare. Iniţial, planetele sunt expulzate din Steaua Centrală, pe acestea pornind să evolueze cei care au o vibraţie mai joasă decât locuitorii stelei centrale, deci cei care nu au evoluat în acelaşi ritm cu fraţii lor. Apoi, în fazele care urmează, se realizează reconectarea cu steaua centrală prin sisteme de captare a energiei universale, cât şi legăturile între planete şi sateliţii lor. În sistemul Phydelia s-a realizat legătura cu ultima dintre cele 12 planete, astfel încât în etapa care urmează se va realiza şi legătura între Geea şi RA, de altfel aceasta fiind etapa actuală.
Aceste legături au existat înainte de intrarea saharienilor în sistem, în prezent fiind necesară refacerea lor. Geea este, astfel, echipată cu sisteme de conectare, însă realizarea acesteia necesită ca civilizaţia terestră să se trezească, să evolueze. Perspectiva implică o ridicare a vibraţiilor, astfel încât trezirea în prezent nu mai este o întâmplare, ci o necesitate, iar cei care vor continua să-şi păstreze mofturile, tradiţiile ignorante din pricina unor orgolii fără justificări, deşi văd consecinţele spre care se îndreaptă, vor fi nevoiţi să părăsească Geea pentru ca la încarnarea următoare să fie pregătiţi de la început să facă faţă unei vibraţii înalte. Va fi din ce în ce mai rău pentru cei care nu vor înţelege şi tot mai bine pentru cei ce se trezesc, aceste aspecte nefiind dictate de cineva, ci fiind simple efecte ale Legilor Universale, astfel încât pe Geea va apare încă un regn, al Îngerilor, sau al Omului, format din cei care vor decide revenirea la armonie, la legalitate, ceilalţi urmând ca, ajutaţi de aceştia, să poată să-şi revină pas cu pas.
În situaţia actuală, acţiunea omului dereglează şi evoluţia Geei, şi pe cea a regnurilor inferioare, la fel cum vibraţiile joase emise de canalele mass-media de aici ajung şi pe alte planete, perturbând alte civilizaţii care se află în situaţia de a se proteja cu ecrane speciale, ceea ce totuşi nu este o soluţie. Evităm să dăm mai multe date, în prezent, despre cum s-a ajuns la această situaţie pe Geea şi pe încă 49 de planete ale galaxiei, în care saharienii şi-au impus influenţa din pricina imaginii spectaculoase pe care au realizat-o, lucru justificat de obişnuinţa de a interpreta senzorial. În locul aspectelor spectaculoase vom pune accentul pe uşor, acesta reprezentând normalitatea cunoaşterii. Pe cât de rarefiat pare universul, pe atât de fireşti sunt informaţiile pe care le dăm, ele aparţinând omului care se recunoaşte ca fiind Fiul, acel Fiu care este una cu Tatăl, respectând legea, căci Unul este în Toţi şi Toţi sunt în Unul. Solteris!
Va urma,
Sursa" Viata pe Geea"
