10 - II - 1995, ora 20.40, Venus
Înţelegerea puterii universale, a Legii Iubirii, ce se află deasupra celorlalte Legi, regăsindu-se în fiecare, este rezultat al revenirii la conştienţa reală, universală, ca entităţi, ca divinităţi, ca fiinţe fără început sau sfârşit. Folosirea noţiunilor cosmice se poate realiza numai prin trezire, numai prin cunoaştere. Astăzi cunoaşteţi totul, dar formal, formalul confundându-se cu un gest de blasfemie, de încălcare a Legii prin neînţelegerea ei. Actul responsabil al comunicării necesită credinţa în Puterea Cuvântului, căci ceea ce este folosit fără a fi cunoscut este tot atât de nefolositor pe cât este de distructiv. Noţiunile cosmice, universale, nu pot fi amestecate cu cele formale, senzoriale, care nu sunt decât manifestări ale acestora. S-a ajuns aici datorită confundării Planului Fizic cu Realitatea Absolută. Anumite noţiuni, mai ales cele referitoare la Spirit, la realitatea interioară, nu se exprimă la nivel fizic decât prin fapte, înţelegerea lor sau trăirea lor reală fiind la nivel interior, la nivel intim. Folosirea ritualurilor, ca şi exprimarea lor fizică prin cavitatea bucală, a determinat un fenomen de coborâre a vibraţiilor care, folosindu-se asemenea noţiuni la nivelul manifestării, altminteri decât prin fapte, a cauzat punerea lor într-o lumină teoretică, adesea asociată moftului, stărilor contemplative şi unei dorinţe nejustificate de datorie, fără asumarea unei responsabilităţi reale în acest sens.
Pentru cuvintele mari, singura posibilitate de a le rosti sunt faptele, altminteri se ajunge la o stare de blocaj în care, dacă ceea ce-i faptă nu reprezintă o manifestare a cuvântului mental, acesta fiind folosit doar prin cavitatea bucală, atunci singura bază pentru înţelegere rămâne instinctul, excitaţia, deci o exacerbare a senzorialului. Transformarea acestora în cauze determină, implicit, negarea inconştientă a elementelor subtile ale existenţei. Aşa cum am mai spus, limbajul universal este telepaticul, având la bază imaginea. Deci, indiferent de formele articulate pe care le folosiţi la nivel de vorbire, oricine poate înţelege comunicarea reală, imaginea. Primul gest pentru a folosi o imagine la nivel de comunicare este posibilitatea atentă a trăirii în prezent, practic a identificării cu aceasta, ceea ce necesită o purificare interioară şi o claritate mentală deplină. Ceea ce nu este înţeles, pentru a fi înţeles necesită o permanentă ridicare a vibraţiilor, astfel încât înaintea rezolvării unei probleme, ca şi după ce aceasta a fost înţeleasă, se realizează o transformare la nivel de vibraţie.
Gândirea este un instrument care, dacă este folosit constructiv, determină crearea unei noi vibraţii. Odată realizat un astfel de lucru, ulterior, pentru a-l rezolva, gândirea nu se mai justifică, pentru că deja aveţi vibraţia rezolvării. Se poate spune că gândirea, ca instrument al cunoaşterii, poate fi constructivă numai prin trăirea concretă în prezent. Acest lucru, practic, nu există, la majoritatea oamenilor sfera mentală fiind blocată cu probleme, cu evenimente neînţelese şi care oferă un spaţiu redus atenţiei pentru prezent. Tocmai de aceea, un lucru nedepăşit sau neînţeles face imposibil progresul. Răbdarea şi înţelegerea, pas cu pas, a situaţiei în care vă aflaţi, pot deschide noi orizonturi. Drumul cunoaşterii este reprezentat, însă, de o datorie a cunoaşterii la baza căreia se află dorinţa, deci actul deciziei. De altfel, ceea ce confirmă o dorinţă la nivel de decizie este asumarea responsabilă a datoriei şi efortul depus în acest sens. Orice informaţie poate fi folosită numai după ce este înţeleasă, ceea ce are ca rezultat folosirea sa inconştientă prin integrarea sa în vibraţia particulară.
Ridicarea vibraţiilor este o consecinţă firească a cunoaşterii, deci a înţelegerii. Cu cât entitatea umană îşi va pune mai multe întrebări privitoare la realitatea universală, la sine, cu atât, rezolvându-le pas cu pas, realizează o ridicare a vibraţiilor care deschide noi orizonturi de întrebări şi răspunsuri, deschizându-se astfel perspectiva infinită a cunoaşterii. Dar fiecare rezultat atins trebuie dăruit mai departe. Astfel, puteţi fi cu un pas înaintea celor din jurul vostru, dar numai cu atât. Al doilea nu ar face decât să declanşeze starea de izolare, de neînţelegere şi, implicit, prin lipsa colaborării, de inaplicabilitate. Deci, asumarea cunoaşterii la nivel de datorie implică atât necesitatea efortului şi a probelor, cât şi posibilitatea de a dărui mai departe. Prin folosirea unui grad mai subtil de alimentaţie vă asumaţi, de fapt, actul cunoaşterii care nu se poate realiza pe un fond tradiţional, într-o stare de anestezie şi de intoxicare alimentară. De aceea va trebui să decideţi dacă vreţi mai mult să mâncaţi sau să vă treziţi, altminteri ceea ce facem poate să rămână teorie, deci imposibil de continuat.
Unul dintre factorii care condiţionează transmisia informaţiei este gradul său de practicare. Fiecare trebuie să realizeze asta, căci citind aceste rânduri are posibilitatea de a decide, prin gestul său deschizând o cale atât pentru el, cât şi pentru cei care-l înconjoară. Una din tehnicile cunoaşterii este exploatarea rezultatelor atinse. Astfel, prin alimentaţie naturală, vitalitatea creşte de zece ori faţă de nivelul tradiţional, iar prin cea lichidă de o sută de ori, însă acest proces poate fi susţinut numai prin controlul mental, deci prin folosirea Jurnalului, astfel încât celui care va putea da de zece ori mai mult, i se va da de zece ori mai mult, probele şi lecţiile pe care trebuie să şi le însuşească fiind pe măsura sa. Pentru cei care vor trece la gradul II, de asemenea, această frecvenţă va creşte de o sută de ori. Tocmai de aceea, atragem atenţia că gestul deciziei la acest nivel atrage o altă dinamică a existenţei, care poate fi înţeleasă şi controlată numai prin folosirea Jurnalului. O altă tehnică este aceea a înaintării pas cu pas, deci fără a sări etapele. Dacă alimentaţia naturală determină o stare de plăcere, de vibraţie mai înaltă, nefolosirea acesteia şi perceperea ei numai la nivel de beneficiu determină o stare de plictiseală care, ulterior, va duce la revenirea la tradiţie, şi la fel este şi la gradele următoare. Schimbarea la acest nivel cauzează o ridicare a gradului de conştienţă şi, implicit, oferă noi perspective. De aceea, nu confundaţi aceste aspecte cu punctele de referinţă tradiţionale pe care le aveţi la nivelul cunoaşterii alimentare. Omul ca entitate, ca divinitate, nu trăieşte pentru a mânca, ci pentru a evolua, deci se poate spune că schimbarea gradului de alimentaţie este o consecinţă a evoluţiei, a ridicării gradului de conştienţă, şi nu invers. Procesul invers este necesar la primul pas şi poate fi declanşat odată cu folosirea Jurnalului. O alimentaţie cu vibraţii înalte permite redeschiderea căii de evoluţie, dar nu înseamnă evoluţie, ci este numai o bază pe care se poate crea prin folosirea Jurnalului şi prin implicarea în propria voastră existenţă, altminteri nefiind decât un hobby, chiar o imagine spectaculoasă pentru ceilalţi, iar la nivel de realizare fiind numai o încercare. Practic, ridicarea parametrilor la acest nivel necesită un nivel de lucru pe măsură. Ea atrage dezvoltarea imaginaţiei şi, implicit, a iniţiativei. Dacă nu vă asumaţi să lucraţi la nivelul pe care voi înşivă îl solicitaţi, nu aveţi cum să-l realizaţi. A cunoaşte un lucru înseamnă a-l folosi, iar folosind puteţi cunoaşte mai departe. Într-adevăr, este un proces dinamic şi diferit de stilul obişnuit de viaţă în care, datorită stării de anestezie obţinută printr-o alimentaţie denaturată, sensul nu este de a lucra, ci de a sta, generând practic lenea, indiferenţa, ignoranţa.
Cunoaşterea materialistă a dus numai la jumătăţi de rezultate, lucruri care se pot vedea prin consecinţe, tocmai datorită acestui fapt. Nu se pot face descoperiri când vă gândiţi la mâncare, când alergaţi după excitaţii din ce în ce mai intense. Singurul lucru care se poate face la acest nivel este memorarea de date, lucru surprinzător în procesul de învăţământ, în care s-a ajuns la un paradox prin tehnologia calculatoarelor, acestea fiind superioare omului în acest proces al memoriei, încât acest concurs (cine memorează mai mult?), pe care l-aţi confundat cu cunoaşterea, deja este pierdut în faţa tehnologiei pe care tot voi aţi realizat-o. În realitate, acest rezultat neagă întregul sistem de învăţământ şi îl arată ca depăşit atât din punctul de vedere al metodei, cât şi al prezentului, plasându-l într-o dimensiune teoretică şi inutilă. Pentru că e inutil să memorezi date când orice calculator are o capacitate mult mai ridicată, încât metoda ar fi aceea a folosirii acestor date, lucru care nu se realizează, cel puţin în Zona Românească. Astfel, s-a ajuns ca materialismul să fie împotriva materiei şi chiar împotriva bazei materialismului, deci împotriva lui însuşi, antrenând în acest proces al decăderii milioane de entităţi nevinovate, cărora nu le-a mai rămas decât speranţa, dar şi aceasta în ceva care nu mai există.
Cei la fel ca voi nu pot face nimic să vă salveze, căci nu o pot face nici pentru ei, astfel că aceia care puteţi sunteţi voi înşivă. Asumaţi-vă ceea ce aveţi şi recunoaşteţi-vă în ceea ce faceţi. Nu daţi cioara din mână pentru vrabia de pe gard, şi atunci veţi vedea că ţineţi în mână ceea ce vă poate duce oriunde, dacă într-adevăr vreţi să mergeţi. Pentru că în permanenţă sunteţi solicitaţi de conjuncturi, de atribute sociale, probabil că vă puneţi întrebarea când să mai fie timp şi pentru cunoaştere. Prin redresarea alimentaţiei şi prin control erotic, puteţi avea energia necesară ca să lucraţi, dar aceasta înseamnă să exploataţi. Daţi Cezarului ce-i al Cezarului şi, cu răbdare şi curaj, veţi descoperi că vă puteţi da şi vouă, ca şi celor din jurul vostru. Faptul că sunteţi încă prinşi în structuri tradiţionale vă cere un efort pentru a le schimba. Astfel, într-o primă etapă evoluţia înseamnă efort şi răbdare pentru a putea realiza o întoarcere cu 180 de grade fără să vă răsturnaţi sau să-i deranjaţi pe ceilalţi, ci din contră, ajutându-i şi pe ei. Cum s-ar spune, cu cât mai multă răbdare, cu atât mai bine, răbdarea determinând acea tensiune creatoare, aducând acele aspecte de probă pe care voi înşivă vi le daţi şi din care cei atenţi pot vedea soluţiile. Nu există problemă fără soluţie, ci doar probleme neînţelese sau necunoscute. Pentru că este imposibil să realizezi binele fără să ştii ce înseamnă de fapt, care este sensul său. Este imposibil să realizezi sănătatea consumând kilograme de toxine zilnic, sau să fii fericit înainte de a te recunoaşte. Răbdarea vă oferă posibilitatea de a înţelege situaţii pe care le trăiţi la nivel real, soluţiile apărând ca evidente şi de bun simţ la nivelul aplicării lor.
Oricâte legi ar fi votate, ele nu pot funcţiona împotriva legilor universale. Nu vă grăbiţi pentru că nu avem unde ajunge. Ceea ce vă putem cere este să vă întoarceţi la existenţă, la voi înşivă, de fapt. Regnurile inferioare vouă - mineral, vegetal, animal - se află într-o perfectă armonie. Omul este cel care, prin evoluţia sa, poate ajuta şi aceste regnuri să evolueze, însă s-a ajuns astăzi la un proces de distrugere a lor. Suprafeţe imense se folosesc pentru culturi de cereale, pentru ca omul să aibă ce să digere, şi milioane de animale sunt sacrificate în acelaşi scop. După întreaga activitate a civilizaţiei terestre, ajungem la concluzia că voi consideraţi alimentaţia mai presus decât raţiunea, iar ştiinţa materialistă are aceeaşi bază, deci practic duce spre elemente de consum şi nicidecum spre progres, spre cunoaşterea universală. Este de neînţeles cum, printr-o asemenea dezvoltare tehnologică, nu poate fi asigurat tuturor oamenilor de pe Geea un nivel de existenţă civilizat. Deşi se folosesc resurse enorme, rezultatul este distructiv.
Menţinerea stării de compromis faţă de Legile Universale va necesita un consum tot mai mare de materie pentru a o susţine, deci o accelerare a proceselor distructive, astfel încât s-ar putea ajunge la paradoxul efortului inutil, adică la o ridicare a efortului în loc de o creştere a randamentului. Tehnologia pe care o aveţi, folosită într-un sens real, ar putea fi extraordinară, dar în sens tradiţional oferă numai o stare de claustrare, şi se poate ajunge chiar ca efortul de a o întreţine să fie mai mare decât randamentul ei, ceea ce ar arăta clar acest lucru. Nu căutaţi să aveţi mult, ci să folosiţi ceea ce aveţi, pentru că cei care au mult, neştiind să folosească, îl pierd. Nu contează dacă ai mult sau puţin la nivel de manifestare, pentru că oricum ai totul, ci contează ceea ce faci. Astfel, scara reală a valorilor, bogăţia, este pe măsura cunoaşterii, a dinamicii, a iniţiativei.
Ce se întâmplă pe Geea în prezent, este faptul că resurse imense se află la îndemâna celor cu vibraţii joase, deci obişnuiţi cu o mentalitate tradiţională, ceea ce determină un întreg haos economic, financiar, social. Nu poţi avea milioane decât dacă ai idei pe măsura unor astfel de resurse, dar dacă singura bază este cea a tradiţiei, nu se poate ajunge decât la un blocaj al resurselor, ceea ce determină o situaţie de sporire a sărăciei pe un fond de ignoranţă şi debusolare. Cei care aleg Legea, dorind să-şi parcurgă drumul lor, vor putea înţelege acest lucru. Câtă vreme trăieşti numai pentru a mânca sau pentru o satisfacţie de instinct, baza materială care este necesară elimină tocmai posibilitatea de a progresa, şi apare acel paradox al faptului că resurse imense staţionează la entităţi care nu au imaginaţia necesară pentru a le folosi, dar au suficient egoism pentru a le păstra. Acest lucru face ca altora la fel ca ei să le lipsească acea minimă necesitate, care este depozitată sau blocată de forma mentală a celui care o posedă. Pentru că, dacă nu aveţi un scenariu în care să folosiţi resursele pe care vi le cereţi, degeaba o faceţi. Astfel, cei care au bani se află în pericol, necunoscând nici ce este banul, nici folosirea sa, deci depărtându-se din ce în ce mai mult de sensul real al cunoaşterii. De aici s-a ajuns la o imagine eronată, de umilinţă sau sărăcie, ridicată în slăvi de anumite religii, cum că aceasta ar fi credinţa. În realitate, este o distrugere a materiei prin materialism, deci neînţelegerea sa la adevărata-i valoare - de condensare a unor vibraţii subtile, separarea de fapt a unor forme mentale - şi astfel s-a ajuns la o dezorganizare totală. Pentru că nu ai cum să posezi ceea ce nu ai decât încălcând Legea. Mai concret, nu poţi poseda ceea ce nu poţi concepe, şi implicit nu poţi folosi, decât prin încălcarea Legii, sau, mai concret, prin hoţie.
De aici, practic, a apărut o întreagă filosofie a efemerităţii omului şi a bazei materiale, din pricină că omul, nefiind trezit, nu şi-a spiritualizat corpul fizic, şi nici baza sa materială nu este susţinută de forme mentale pe măsura ei. Căci chiar dacă sunteţi furaţi, prin legea rezonanţei ceea ce aveţi nu se poate pierde, şi puteţi regăsi totul între scenariile voastre şi exterior. Astfel, cel care are milioane prin necesitatea lor le poate investi fără grijă, pentru că ele vor lucra în favoarea sa. Depinde de voi să lucraţi, să faceţi ca formele mentale pe care le creaţi să lucreze în favoarea voastră, pentru ca voi să puteţi continua creaţia şi, implicit, să redescoperiţi firul, sensul evoluţiei universale. Solteris!
Sursa : 'Viata pe Geea'
