Pagini

27 aprilie 2011

Mesagerii -Palmira



 Solteris! Ne apropiem de finalul ciclului de comunicări din această zonă a Oraşului de lumină Palmira. Ceea ce ne propunem să abordăm în această conjunctură este o lecţie adresată celor întregi, celor care nu au uitat de ei înşişi, de faptul că omul, la nivel de manifestare fizică, este format din două corpuri şi numai împreună ele pot alcătui fiinţa umană. Este poate Cuiul lui Pepelea sau una dintre cele mai complexe lecţii ale existenţei şi care, pentru a o putea percepe, necesită foarte multă răbdare şi, în primul rând, se adresează celor care îşi urmează o cale, o misiune, un drum, despre care într-adevăr se poate spune că există. 
Întregul, la nivel de manifestare, este perceput printr-o aparentă dualitate. În realitate este  vorba de cele două polarităţi ale monadei, sau de cele două feţe ale monedei, împreună alcătuind nu un întreg, ci Întregul. Ciclul din care fac parte şi aceste comunicări se numeşte Principiul Unic, deci ceea ce trebuie înţeles este faptul că unic înseamnă Unul. Acest principiu, la nivel de manifestare, apare în diversitate, manifestare în care fiecare se poate recunoaşte prin trezire drept Fiul sau unul dintre fii, fiecare având posibilitatea să înţeleagă acest lucru. Atunci când Tatăl şi Fiul devin Una, se poate spune că Spiritul se manifestă, Spiritul reprezentând voinţa, cea care imprimă un anumit sens evoluţiei fiinţei, deci Fiului, prin Tatăl  Principiul cu care una este. Cei care au ajuns aici se pot recunoaşte în tot ceea ce există şi pot realiza această legătură, care există între toţi şi toate, prin faptul că provin din aceeaşi unitate absolută. Tematica Întregului este deosebit de complexă tocmai prin simplitatea sa, necesitând perceperea subtilităţii existenţei şi o anumită curăţenie interioară pentru care au fost date deja o serie de metode, argumentate prin necesitatea firească a prezentului, dată de trecerea de la o civilizaţie la alta, deci de la o vibraţie la alta, în sensul normal al progresului.
Fiecare entitate are acces la creaţie, însă poate să practice dinamica materializării ei numai fiind întreg, adică realizând un echilibru dinamic între cele două polarităţi ale monadei. Nu este greu, însă necesită ca spiritul să iasă din starea de moleşeală, de conservare la care a fost supus în ultimele mii de ani pe Geea, pentru a se putea manifesta în adevăratul sens al cuvântului  de a continua creaţia prin credinţă, în legalitate, după cum o poate înţelege el. La nivelul actual al societăţii terestre, cuplul sau această realitate a vieţii realizată împreună, deci în două corpuri, este confundat cu un contract social, cu instinctul sau cu o exagerare a pasiunilor. În realitate, nu există un scop, cât un sens, nefiind vorba nici de a crea familii, nici de o privare de libertate sau de asumarea unei responsabilităţi serioase, ci de însuşi sensul firesc al dinamicii. Între două polarităţi, evoluţia solicită o permanentă stare de dinamică, de contradicţie, din care, prin compararea a două lucruri, să se manifeste cel care este mai bun. Din imaginea Yang a unei situaţii şi din cea Yin se poate decide într-adevăr monada, deci acea soluţie viabilă atât pentru partea Yin, cât şi pentru cea Yang, prin unitate, valabilă la nivel universal, deci în armonie cu Planul Divin. În decursul a mii de ani, fiecare dintre voi a îmbrăcat şi corpuri Yin şi corpuri Yang, având diverse semne astrologice dominante în tema natală, în sensul dominanţei unei anumite polarităţi. Prin evoluţie, foarte multe entităţi au ajuns în situaţia de androginat, în care cele două polarităţi se află foarte aproape de ponderea egală, ceea ce se numeşte linia de mijloc. Bineînţeles că egalitate nu are cum să existe, dar această apropiere conferă entităţii un echilibru interior şi o posibilitate de înţelegere holistică a realităţii, indiferent de vehicolul fizic care o îmbracă. Sunt acele entităţi care nu se mai confundă cu corpul fizic, ci îl înţeleg ca Templu, în care Spiritul este veşnic viu. Sexul este actul prin care două entităţi revin la trăirea întreagă, recunoscând Principiul care este în toţi şi în toate, recunoscându-se întregi în diversitate, de aceea putem spune că este cel mai sacru act al manifestării, care poate fi confundat cu starea de rugăciune sau de meditaţie. Sunt aspecte care trebuie privite în afara elementelor senzoriale, prin subtilitatea lor, pentru că OMul face parte oricum din acest plan al unităţii Universale, dar dominanta unei polarităţi, în sensul lipsei alternanţei cu cealaltă polaritate, blochează evoluţia. Este situaţia la care s-a ajuns astăzi prin împărţirea societăţii în femei şi bărbaţi, acestea fiind concepte care definesc forma, dar nu atât de formă este vorba, cât de o mentalitate distructivă care a format două tabere, deşi în realitate este vorba de flancurile diferite ale aceleiaşi unităţi, pentru că această realizare a întregului nu înseamnă realizarea mai multor întreguri, căci fiecare cuplu trebuie să fie Întregul, nu un întreg, şi nici nu are cum să existe aşa ceva, căci unitatea este una.
Să luăm, deci, o imagine simplă a manifestării diversităţii. De la etapa de jumătate, deci a existenţei într-un singur corp, prin apropierea de cel cu care se cuplează perfect, se realizează poarta spre înţelegerea puterii universale, deci a Iubirii care nu are adresă sau posesivitate, ci este recunoaşterea unităţii în diversitate, în întregul ei. Astfel, se poate vorbi de mai multe cupluri în sensul individualizării, dar de un singur întreg, căci din Unul pornesc toţi şi toate şi Unul se află în toţi. A realiza acest nivel de conştienţă oferă oricărei fiinţe recunoaşterea în întregul Univers, deci universalitatea. Puteţi înţelege astfel că Iubirea nu poate fi confundată cu una din polarităţi, cu plăcerea sau neplăcerea, ci este puterea universală, forţa care vă poate aduce în situaţia recunoaşterii în toţi şi în toate. Faptul că puteţi contacta/cunoaşte realitatea şi puteţi evolua, într-adevăr, numai împreună, numai întregi fiind, poate fi surprinzător pentru omul de azi, transformat în atribut, confundându-se cu materia. Căci pot avea acces la cunoaştere numai cei care trăiesc monada, altminteri având acces numai la jumătăţi de adevăruri. De altfel, putem constata cum, în societatea terestră, această evoluţie tehnologică în detrimentul celei spirituale este pe fondul unei mentalităţi patriarhale, rezultatul fiind o stare de violenţă, de neînţelegere a elementelor subtile ale existenţei. Este faţeta pe care entităţile preponderent Yin o pot reda societăţii creând acest echilibru care poate oferi un sens existenţei (de altfel, simbolul spiritului este Yin), acea linişte, pace, armonie, în care voinţa poate dinamiza orice proces, continuând creaţia în firescul jocului cosmic guvernat de aceleaşi legi eterne, valabile dintotdeauna şi pentru totdeauna. 
Imaginea contradictorie pe care o oferă astăzi ştiinţa şi religia, aparent în opoziţie, în fond doar contrazicându-se prin separarea lor, interzice orice posibilitate de cunoaştere. Epoca în care se intră va implica, la nivel de manifestare, un maxim tehnologic pe fondul unei continue evoluţii spirituale, deci acea monadă care implică sensul perfecţionării continue. Dar de aceeaşi răbdare este nevoie şi în actul erotic în care, pentru a fi înţeles, trebuie realizat controlul erotic, deci la entităţile dominant Yang  controlul ejaculării, iar la cele dominant Yin  cel al orgasmului, între cele două jumătăţi fiind generată acea lumină care, pas cu pas, poate fi amplificată. Realitatea sexului este la fel ca şi respiraţia, la fel ca şi alimentaţia, aici nefiind vorba nici de excitaţie, nici de hedonism (de altfel acestea fiind efecte secundare care pot fi controlate), ci de realizarea unităţii. La nivel social, întâlnim aceeaşi situaţie între spiritualitate şi materie, între tehnologie şi credinţă. Yangul dinamizează Yinul, iar Yinul echilibrează Yangul. La nivel intim, femeia  ca să spunem astfel  este mai aptă sexual decât bărbatul, deci implicit poartă această responsabilitate a sexului, fiind de fapt cea care trebuie să aibă răbdare, să-şi educe partenerul în sensul firesc de a-şi putea controla energia. Varianta cealaltă, la modă astăzi, este aceea a exterminării partenerului, căci prin exagerarea excitaţiei, prin realizarea finalităţii actului erotic, se determină devitalizarea şi de aici, pas cu pas, bătrâneţea şi moartea. Femeia este cea în măsură ca, în locul plăcerii, să înţeleagă răbdarea şi responsabilitatea acestui act, în care sunt conţinute legile vieţii sau ale nemuririi. Astfel, prin înţelegerea acestui act, omul va avea acces la o existenţă de mii de ani în Planul Fizic prin care, pas cu pas, într-adevăr, se va putea vorbi de cunoaştere şi de revenirea la sensul normal şi firesc al evoluţiei. De altfel, imaginaţia, idealurile, aparţin  în general  generaţiilor tinere, care încă au acces la energia universală, în timp ce entităţile care au atins o anumită maturitate, din pricina devitalizării prin sex, au ajuns la o impotenţă mentală, deci în imposibilitate de a mai înţelege realitatea sau de a o putea controla. Este chiar situaţia în care se află mii de savanţi, de oameni politici, de entităţi aflate în punctele de decizie, de care depind milioane de nevinovaţi, dar care, prin necunoaşterea acestor elemente simple ale existenţei, şi-au interzis accesul la posibilitatea de a fi pe fază, de a înţelege dinamica elementelor şi de a le putea corecta. Aceasta nu reprezintă o excepţie, fiind vorba de o situaţie deja generalizată, ignoranţa asupra acestui domeniu sacru confundându-se astăzi cu erotismul. 
De altfel, sexul nu este atât un domeniu, cât o funcţie vitală, la fel ca şi respiraţia, dar care, într-adevăr, implică ambele corpuri, iar cei care nu realizează această realitate putem spune că nu trăiesc, chiar dacă formal sunt prezenţi în Planul Fizic. Trecerea de la supravieţuire la trăire trebuie materializată pas cu pas, cu acea răbdare a divinităţii care şi-a adus aminte că este. Între manifestare şi realitate încă mai există un zid al ignoranţei, al necredinţei, al conceptelor şi interpretărilor, dar pas cu pas el poate fi înlăturat, la fel cum a şi fost construit. Pot fi date anumite metode la acest nivel, dar care devin funcţionale numai prin particularizare, căci putem asocia acest act cu ceea ce face entitatea în primii şapte ani de existenţă în Planul Fizic, deci pas cu pas învaţă mersul şi atâtea elemente fireşti ale vieţii. A învăţa ce înseamnă existenţa împreună necesită aceeaşi răbdare. Este ca şi cum aţi învăţa din nou să trăiţi, şi sunt necesari tot 7 ani pentru a înţelege acest lucru. Sunt 7 ani care, spre deosebire de cei 7 ani de acasă, sunt 7 ani de recunoaştere a casei universale, pentru a reînvăţa Iubirea, a recunoaşte realitatea. Prima etapă la care ne-am referit vizează recunoaşterea manifestării. Cea dea doua etapă e cea a realităţii în manifestare. Prima corespunde încarnării sau primei naşteri, iar cea dea doua în ordine firească poate fi realizată numai după a doua naştere, când entitatea este suficient de responsabilă pentru a putea lucra cu energia cosmică direcţionată în sensul firesc al continuării creaţiei... De aceea, acest aspect poate fi înţeles numai în urma unei desconspirări prin a şti cine eşti, printr-o alimentaţie corectă şi prin folosirea Jurnalului. Într-adevăr, chiar şi primii doi termeni în sensul de evoluţie  Alimentaţia şi Jurnalul  sunt prea puţin cunoscuţi, şi cu atât mai puţin cel de-al treilea element al triadei manifestării  sexul  poate fi privit într-un mod realist, deci legal. Suntem siguri că intuiţi cât de mult aveţi de lucru cu voi, şi cât de puţin timp aveţi pentru a vă plictisi, şi puteţi fi siguri că revenind la lege vă veţi mira şi voi cum de aţi avut timp să fiţi mofturoşi, să fiţi leneşi, să aşteptaţi, când tot ce este al Tatălui este şi al vostru, însă aceasta cu răbdare şi nu în sensul de critică, căci ne adresăm celor lucizi, care înţeleg dincolo de cuvinte posibilul înfăptuirii.
Paralela pe care am făcut-o între religie şi ştiinţă, privită din acest punct de vedere al monadei reprezintă aceeaşi situaţie, în care partea Yang a luat-o înaintea părţii Yin, astfel încât sa ajuns la o tehnologie extraordinară, dar fără ca şi conştiinţa omului să se trezească, deci fără a realiza responsabilitatea pe care o are şi sensul în care poate folosi această putere tehnologică în evoluţie altfel decât pentru producţie, pentru alimentaţie şi cât de cât pentru un confort. Astfel s-a ajuns la dezechilibre, la anomalii ale ansamblului societăţii terestre, prin dezvoltarea de lucruri extraordinare, dar pe spinarea unor entităţi care nu au condiţii elementare de bază materială. Milioane de copii mor de foame în fiecare an, şi aici nu este vorba de copii, căci oricum nu există, şi nici de moarte, căci nici aceasta nu există, ci de această restricţie absurdă, opusă evoluţiei, astfel încât foarte multe entităţi au ajuns să mediteze bine dacă mai are vreun sens să se încarneze pe această planetă, ştiind că situaţia de pe Geea nu oferă condiţii de evoluţie, ci mai degrabă de involuţie. Ceea ce se întâmplă în această epocă prin trecerea de la o civilizaţie la alta, este că foarte multe entităţi, pentru a surprinde acest moment al transformării  Judecata de Apoi, cum este numit metaforic , se încarnează tocmai pentru a participa la aceste evenimente, dar este absurd cum în anumite zone ale Geei nu găsesc cele mai elementare condiţii din pricina unei dezorganizări mondiale, în care cei aflaţi în punctele de decizie, fiindule lor bine, au uitat că rolul lor acolo este tocmai acela de a face ca tuturor să le fie mai bine, şi nu de a-şi apăra cariera sau anumite beneficii în plan material.
Trebuie înlăturată această dihotomie între ştiinţă şi religie, căci numai un om treaz poate folosi corect o tehnologie, la fel cum progresul tehnologic mai poate fi realizat numai prin recunoaşterea elementelor subtile ale realităţii, prin înţelegerea materiei ca formă de condensare a spiritului, ceea ce înseamnă renunţarea la materialism. Odată realizat acest act, pas cu pas va duce la formarea acelei tehnologii cu randament de 100%, care poate fi descoperită sau creată numai prin revenirea la forţa mentală, la forţa Christică din fiecare. Atunci, într-adevăr, veţi putea înţelege, veţi putea realiza că Universul este deschis tuturor, că nu sunteţi izolaţi pe o planetă, ci veţi avea acces la orice, oriunde, oricând.
Cu această comunicare încheiem primul pas din ciclul comunicărilor din Zona Palmirei, în acest an 1995, după datarea terestră (Universul neavând dată...), cu acelaşi apel la luciditate, la bun simţ, la normalitate. Este anul de cumpănă al Apocalipsului, care marchează trecerea în cea dea doua parte a acestuia. În ciclul de comunicări care urmează vom aborda pe rând domeniile sociale cu care sunteţi obişnuiţi, în ideea de a vă oferi imaginea dinamică a evoluţiei lor şi perspectiva care le aşteaptă, de asemenea raportat la evoluţia fiinţei umane. Vom trece în revistă, pe rând, toate aceste structuri colos ale societăţii terestre  comerţul, industria, agricultura, politica, armata  şi aşa mai departe. Este necesar un astfel de rechizitoriu pentru a preîntâmpina un şoc vibraţional pe care, în stare de anestezie, îl puteţi percepe inconştient, fără o posibilitate de a putea controla aceste procese. Ne facem datoria ca şi în al doisprezecelea ceas, cei lucizi care vor citi aceste rânduri să dea dovadă de o minimă responsabilitate, prin înţelegerea situaţiei, pentru a evita un holocaust mondial.
Deci, din această zonă a Palmirei, echipajele sumeriene, echipele Confederaţiei Galactice şi Echipa ELTA din dimensiunea astrală vă urează succes, iar ceea ce putem spune este că "Misiunea România" (ca să configurăm un generic comun) îşi face datoria. Suntem convinşi că tot mai mulţi dintre voi, mai ales cei aflaţi în Zona Românească, vă veţi înţelege responsabilitatea şi, cu răbdare, prin acel minim efort, cu discreţie şi bun simţ, veţi răspândi această informaţie pe întreaga planetă astfel încât, împreună, să putem depăşi această etapă a evoluţiei, pentru ca odată cu intrarea în Epoca Vărsătorului, Fiul OMului să se recunoască a fi una cu Tatăl, continuând creaţia prin credinţă în Templul Absolut al Vieţii  Universul. Solteris!

 Va urma ,
Sursa" Viata pe Geea"