27 - IV - 95, ora 11.30
Ne aflăm la poalele Retezatului, în apropierea unuia din cele trei oraşe sumeriene de pe teritoriul Zonei Româneşti. Poate de multe ori aţi fost surprinşi de astfel de date care, în realitate, sunt ceva mai vechi şi mai eterne decât obişnuinţa materialistă pe care v-aţi fundamentat trăirea. Într-adevăr, suntem aici nu pentru a vă interfera sau a vă speria, ci pentru ca, la rândul vostru, să realizaţi unde vă aflaţi. Să se termine odată cu acea oscilaţie, cu acel handicap - inexistent de fapt - al unei izolări cosmice, al unei singurătăţi formale, preluată prin acceptare, continuată prin teamă şi menţinută de ignoranţă. Adesea, cuvintele sunt prea mici în faţa trăirii care, dincolo de ceea ce putem formula, arată verbul care formulează, cuvântul care materializează, ceea ce deja a fost creat. Adevărata creaţie se realizează în plan spiritual, apoi în plan material, ceea ce este în fizic este o continuare a creaţiei, adică materializarea. Pentru acest proces trebuie să reveniţi la voi înşivă, să recunoaşteţi ceea ce deja aţi creat, pentru a şti cum să continuaţi.
Prin revenirea la parametrii cosmici, calităţile latente, dar atât de normale, care, practic, s-au păstrat intacte, vă vor arăta calea pe care responsabilitatea este cea a libertăţii, aşa cum o puteţi înţelege. Nu există limite, ci lucruri pe care voi le-aţi limitat pentru a vă pune la încercare răbdarea în vederea deconspirării lor, în sensul pe care voi înşivă l-aţi ales. Realitatea universală vă solicită să fiţi întregi, armonia putând fi regăsită numai prin dinamica realizată între cele două polarităţi Yin-Yang, feminin-masculin, El şi Ea. "Atunci când doi vor redeveni unul, iată OMul" - Fiul Omului fiind Leul, divinitatea, acea anagramă a cuvintelor el şi ea: "Leea", cuvânt de rezonanţă sanskrită, şi aici nu e vorba atât de filologie, cât de faptul că limbajul sanskrit a fost preluat de la noi, fiind o continuare a limbajului sumerian, limbaj care este folosit şi astăzi în unul dintre codurile Confederaţiei Galactice. Această realitate a întregului, atât de complexă încât pare dificil de înţeles, dar în acelaşi timp aparţinând Omului, aşteaptă să se dezvăluie pentru cei care au răbdarea recunoaşterii, a trezirii, pentru cei care au puterea ca, dincolo de a dori, să manifeste propria creaţie recunoscându-se întregi, pentru ca spaţiul şi timpul să redevină întregi.
Vom vorbi despre fenomenul rezonanţei. Este un fenomen paradoxal prin simplitatea şi, în acelaşi timp, prin complexitatea trăirii sale, referindu-se la lumea mentală, la realitatea interioară, dincolo de aparenţe, dar manifestându-se normal, aşa cum trebuie să fie. Orice entitate, când revine în Planul Fizic, îşi alege o anumită conjunctură, ca şi o anumită grupare de entităţi cu care să lucreze, potrivit rezonanţei sale karmice. Drama acestui fapt este dată de ignoranţă, de faptul că aceia care ar trebui să se recunoască şi să-l poată recunoaşte pe cel care revine, oferindu-i un sprijin real, sunt la fel de inconştienţi ca atunci când au venit pe Geea, blocaţi între acumulări formale şi chiar mai departe de realitate decât noii veniţi. În acest proces educaţional totul porneşte de la o bază falsă, a interferenţei, a senzorialităţii, a instinctului, cauzează o depărtare de la firul karmic al entităţii, deci se creează false rezonanţe printr-un sistem de decizii impuse, element care generează un permanent bruiaj al lucidităţii, conservând sinceritatea în umbra unor elemente emoţionale cauzate de blocaje iluzorii, ceea ce determină o continuă oscilaţie între iluzie şi realitate, punându-i în mod paradoxal pe cei care şovăie în faţa lor înşişi. Întotdeauna vă întâlniţi cu voi înşivă, indiferent de situaţie. Prin Legea Rezonanţei, îi întâlniţi pe cei cu care v-aţi mai întâlnit, lucraţi împreună cu cei cu care aţi mai lucrat, sensul real fiind oferit de continuitate, căci nu are cum să existe început sau sfârşit, Dar pe un fond de indiferenţă, de ilegalitate, în care continuitatea a fost înlocuită cu un egoism social, rezonanţa este o reacţiune la nivel de instinct, iubirea este confundată cu un vulcan sentimental, iar pacea aşteaptă să fie regăsită.
În afara haosului informaţional se adaugă vibraţiile joase pe care le acumulaţi în aură prin consumarea alimentelor obţinute din distrugerea altor entităţi, odată cu care aţi preluat şi trăirile acestora de suferinţă, de durere, de teamă în faţa celor care le-au sacrificat. Această situaţie, în care milioane de animale sunt sacrificate pentru dorinţa omului de a mânca, este o crimă cosmică, deşi cei care o perpetuează ar trebui să aibă bunul simţ de a nu distruge ceea ce nu pot construi. Căci a distruge mai mult decât poţi construi este o manifestare a neputinţei. Interferenţa elementelor subtile, pe un fond de blocaj mental, a condus la nivel de efect la o exagerare a violenţei, atât în manifestare, cât şi la nivel de gândire, de trăire la propriu.
V-aţi obişnuit mai mult să vă căutaţi duşmani decât să aveţi încredere în prieteni. Suspiciunea, oscilaţia, lipsa sincerităţii, necunoaşterea sau, mai corect spus, nerecunoaşterea, au făcut ca relaţiile umane, relaţiile de colaborare, să se transforme într-un complex al neîncrederii, al temerii, al formalismului, fiecare îmbogăţind acest complex când este vorba de colaborare, astfel încât colaborarea - în prezent - pare o povară de care v-aţi obişnuit să fugiţi. Şi aşa există destule vibraţii joase, dar să te mai încarci şi cu ale altora! Negativismul, la nivel mental, a determinat un fenomen de antirezonanţă, astfel încât ceea ce apare ca logic şi firesc poate fi privit numai cu suspiciune. Pentru a permite acestei Legi să se deconspire, trebuie să vă curăţaţi mentalul de acest zid pe care l-aţi pus între voi şi ceilalţi, un zid de apărare, o redută în sălbăticia junglei pe care aţi creat-o, considerând că învinge cel mai puternic. Puternic nu este cel care se luptă, ci cel care poate iubi, căci Iubirea este singura putere din Univers, celelalte aspecte fiind numai deformări cauzate de oscilaţii la nivel astral, deci sentimentale. Realitatea unică, Absolută, este mentală, atât la nivel sentimental, cât şi fizic. Oricine poate alege una dintre cele două polarităţi: dragostea sau ura, prietenia sau izolarea, oscilaţia sau încrederea, dar totul depinde numai de voi. Fericirea nu este o Lege în afara armoniei, ci este o manifestare a legalităţii, căci au acces la ea numai cei care nu o confundă cu o stare, ci realizează în continuitatea colaborării firescul manifestării Legii, existenţa neputând avea scop. Nici tristeţea, nici bucuria nu reprezintă un scop, sensul fiind continuitatea.
În orice situaţie, ceea ce vi se solicită de fapt este controlul mental, firescul de a nu confunda trăirile astrale cu soluţii ale înfăptuirii. Nimic nu trebuie ignorat, poate doar ignoranţa. Rezonanţa mentală este atât de subtilă, iar la nivel de manifestare este atât de banală, încât o puteţi percepe numai voi înşivă, fiind liniştiţi. Interferenţele, dorinţele egoiste, vibraţiile joase, infestează ceea ce este atât de normal. Astfel, această dimensiune a întregirii, cel mai adesea este ca nuca-n perete, fiind doar o manifestare a egoismului, a dorinţei de posesiune, şi cel mai adesea apropie două jumătăţi care se blochează una pe cealaltă, în loc să se întregească, făcând şi mai dificilă înţelegerea acestei dimensiuni.
Dar nimic nu este întâmplător, şi nici nu ar avea de ce. Cei care au decis să meargă înainte, vor putea avea, la un moment dat, confirmarea reîntâlnirii, a regăsirii, în care ştiind cine sunt, să redescopere o prietenă sau un prieten, un cunoscut de milioane de ani, care, prin răbdarea legalităţii, şi-a recunoscut destinul în care, conform planului divin, nici unul dintre voi nu a pornit să-şi realizeze misiunea singur, ci împreună cu cei la fel ca el, continuând acelaşi drum al datoriei realizate prin dorinţă, al minunatei continuităţi, al implicării prin recunoaştere şi bun simţ. Nu este greu, dar depinde de fiecare. În această conjunctură de Apocalips, în care consecinţele au ajuns să conteste întreaga civilizaţie terestră, în care milioane de nevinovaţi sunt condamnaţi încă de la revenirea pe Geea să fie victimele unui materialism transformat în unică religie, ceea ce vi se cere este să nu uitaţi. Cei dintre voi care aveţi privilegiul să citiţi aceste rânduri, nu vă uitaţi fraţii, căci vă ajutăm pentru ca, la rândul vostru, să ajutaţi, şi numai cel care poate ajuta, poate fi ajutat.
Deci să continuăm... Legea Rezonanţei poate fi sesizată cu răbdare, folosindu-vă propria intuiţie, căci a vă întâlni cu voi înşivă nu se referă la ceea ce aţi făcut ieri sau alaltăieri, ci la atâtea cercuri deschise în milioane de ani, în aceeaşi realitate eternă a existenţei, în care nu se poate vorbi de înapoi sau înainte, de aproape sau departe, de mare sau mic, ci chiar de voi, cei care vorbiţi prin voi înşivă, prin faptele voastre, a căror continuitate vă cere să continuaţi.
Astfel, în prezent, dimensiunea erotică este posibilă numai prin spiritualizarea ei. Lăsaţi ca mentalul să o ia înaintea sentimentelor şi a atracţiilor senzoriale, pentru ca acestea să redevină ceea ce sunt de fapt, şi anume confirmări. Sexul reprezintă energie, puterea cea mai mare (deşi la acest nivel nu poate exista o ierarhie), energia creatoare care se manifestă în întregul Univers, şi anume Energia Kundalini. În situaţia actuală nu puteţi avea acces la ea decât prin trezire. Aţi descoperit energia electrică şi, în prezent, undele emise de canalele mass-media propagă la ani lumină ignoranţa şi debusolarea, vibraţiile joase ale temerii şi ale distrugerii. Aţi descoperit energia atomică şi în istoria voastră există Hiroshima şi Nagasaki. Şi energia cosmică, energia Kundalini poate fi redescoperită şi, de fapt, folosită, dar numai prin iubire, prin recunoaştere, revenire, trezire. Fructul oprit nu este oprit de Lege, ci de ignoranţă, de teamă, de complexe, de însingurare, de acea sălbăticie realizată adesea fără nici o vină a copilului cosmic care este Omul, şi care s-a trezit într-o lume pe care alţii i-au explicat-o fără să-i lase răbdarea să şi-o poată explica.
Acesta este jocul Mayei, al iluziei, în care divinitatea este cea care trebuie să-şi amintească, trebuie să deconspire, să se recunoască, să-şi poată demonstra că poate pentru a face ceea ce este posibil să continue. Nimeni nu a ascuns realitatea, dar toţi au ignorat-o. Reveniţi la lumea interioară şi veţi înţelege, dincolo de manifestare, cauza manifestării, perfecţionarea şi minunatul acesteia, inefabilul şi realitatea sincerităţii. Astfel, ceea ce facem noi astăzi este deja făcut, vă aşteaptă pentru a nu mai aştepta, pentru a vă confirma. Dinamica evoluţiei prin realitatea existenţei exclude interferenţele, căci ceea ce facem nu este o copiere, ca aşa cum continuăm noi, să o faceţi, la rândul vostru, şi voi. Vă dăm numai datele de revenire la normal, pentru ca, la rândul vostru, să puteţi continua în funcţie de ceea ce veţi decide şi, la rândul vostru, să puteţi merge înainte. Nici un sistem nu poate rezolva problemele unui alt sistem decât anihilându-l, negându-i autonomia, deci încălcând Legea. Dar ceea ce se poate la nivel de colaborare, are nevoie de reciprocitate. Putem interveni numai dacă ni se cere, iar a şti să ceri înseamnă a şti ce vrei, înseamnă să fii pe drumul tău, înseamnă să fii tu însuţi. Astfel, aceste date vă oferă în primul rând această posibilitate, această alternativă la obişnuinţa ignoranţei, pentru a vă oferi posibilitatea deciziei.
În nici o situaţie copierea nu este o metodă, iar binele este un sens şi nu un parametru absolut. Deconspirându-ne, nu înseamnă că vă arătăm sau că vă ispitim că... "ce bine e la noi!" Realitatea poate fi înţeleasă numai de cei care percep armonia, căci cu cât înţelegi mai mult, cu atât situaţiile cu care te întâlneşti sunt mai complexe. Ne facem datoria, acest lucru fiind posibil datorită celor lucizi care au cerut-o pentru voi, pe care-i ajutăm pentru ca, la rândul lor, să poată ajuta. Complexitatea poate fi recunoscută în simplitate, căci este suficient ca ceva să se mişte pentru a demonstra că mişcarea există. Este suficient, dar nu îndeajuns. Astfel, nimeni nu vă poate impune când voi înşivă v-aţi impus. Respectaţi-vă scepticismul şi, de fapt, nu atât pe acesta, cât pe voi înşivă, pentru că nici un proces de schimbare nu se produce instantaneu, iar ceea ce aţi făcut, tot voi puteţi reface, şi într-adevăr nu este nici o grabă. A te grăbi sub tentaţia ispitelor, a tensiunilor, a temerii, a stressului că a venit Apocalipsul şi că "ce ne facem?", înseamnă o oscilaţie fără sens. Dovediţi-vă copii, dar acei copii care, chiar dacă au uitat de Tatăl, chiar dacă de mii de ani ignoră Legea, totuşi se pot trezi, pot reface şi pot transforma acest calvar în ceea ce ei doresc să fie, cu acelaşi zâmbet minunat al bucuriei cosmice, al deciziei, al puterii universale, al iubirii. Nu vă speriaţi de voi, nu vă puneţi cenuşă în cap, căci ceea ce vă cerem este ceea ce voi înşivă aţi cerut în acea speranţă cosmică a aşteptării care, dincolo de haosul produs aici, străbate Etherul Universului prin acea chemare de ajutor a celor care nu au cedat. Învăţaţi să vă respectaţi, să vedeţi consecinţele înfăptuirilor voastre, să vă puteţi recunoaşte şi, implicit, să puteţi alege, să puteţi decide întotdeauna calea voastră, propriul drum.
A merge nu înseamnă a alerga, ci de fapt este acea poezie eternă a mersului, a misiunii, a înaintării, a divinităţii trecând prin diferite sisteme, diferite planete, diferite civilizaţii şi epoci, acel copil cosmic care nu şi-a uitat Tatăl şi s-a recunoscut în EL, acel copil care este fiecare dintre voi şi care, întâlnindu-se cu el însuşi, se va strânge în braţe, va ofta poate liniştit în acea uşurare firească a regăsirii, a redescoperirii, a minunatului fapt de-a nu se vedea singur, ci ca fiinţă a întregului Univers, urmând un drum pe care cuvântul său este al celui care Este.
Astfel că, aprindeţi-vă liniştiţi o ţigară (mă rog, cei care sunteţi fumători), ştergeţi-vă ochii de lacrimi, mângâiaţi florile din jurul vostru şi bucuraţi-vă. Bucuraţi-vă că sunteţi, că existaţi, că niciodată nu este prea târziu, iar mersul vostru, faceţi-l să fie aşa după cum vă e voia, cu multă lumină, cu multă înţelegere, cu multă muzică, cu acel parfum al culorii ce se regăseşte în curcubeul armoniei, şi atunci într-adevăr veţi înţelege verbul care sintetizează realitatea existenţei, fără a defini ceea ce poate defini orice, şi anume "eu sunt".
Mângâiaţi-vă şi aveţi răbdare cu voi, refaceţi-vă pas cu pas, căci aceeaşi Lumină care încununează orizonturile ce se deschid în faţa întregii civilizaţii porneşte din voi. Noi nu facem decât să vă aducem aminte - e acea bătaie prietenească pe umăr: "Trezeşte-te, prietene!" şi chiar dacă ai suferit, renunţă la suferinţă pentru ca cei din jurul tău să nu mai sufere... Redeveniţi aceia care sunteţi, reveniţi la armonia unei demnităţi universale, la minunatul pe care voi înşivă vi l-aţi dat, continuând creaţia şi limpezindu-vă drumul.
Suntem aici alături de Echipa ELTA, alături de voi şi de noi, de fapt, căci una suntem. Să vă întoarceţi acasă, în lumea interioară, nu este greu, căci sunteţi deja acolo. Trebuie numai să vreţi şi, pas cu pas, veţi putea reface pentru a putea continua. De aici, din zona sumeriană a Retezatului, vă dorim succes şi ne bucurăm că în această epopee, care continuă de milioane de ani, viaţa pe Geea continuă şi întotdeauna va continua, dar de noi depinde să nu uităm că această planetă, care în prezent este leagănul a 9 civilizaţii, doreşte ceea ce suntem convinşi că şi voi vă doriţi, ca fiii ei să nu se mai teamă, să nu-şi mai ignore prietenii din Univers, să se regăsească, continuând înfăptuirea, căci poezia este ceea ce, la nivel de manifestare, poate fi dinamic, iar ceea ce este poetic, la nivel de manifestare este ceea ce, subtil, este blocat.
Deci iubiţi-vă, mângâiaţi-vă, aveţi răbdare cu voi, ascultaţi-vă vocea - acea voce Christică ce fiecăruia îi arată cum să continue ceea ce continuă. Curaj, deci, prieteni, Solteris! Şi ca un motto: nu vă ascundeţi unii de ceilalţi, fiţi sinceri cu ceilalţi, căci - de fapt - cu voi sunteţi. Lucrurile mari nu se vorbesc pentru că nu se ascund, însă pot fi confirmate cu răbdare şi înţelegere, fără a speria, ci dăruind acel inefabil al prieteniei, al încrederii, al răbdării şi înţelepciunii cosmice, al minunatului puterii universale, al firescului libertăţii pe care o oferă Credinţa, în minunatul salut al Fiilor Luminii, al Păcii şi Iubirii: Solteris!
Sursa: 'Viata pe Geea"
