Pagini

20 aprilie 2011

Mesagerii-Palmira-Rarău

Solteris! Ne aflăm în Rarău, zona de maximă importanţă în prezent pentru civilizaţia terestră. Important, dar nu spectaculos. Deci, să continuăm: este aceeaşi situaţie care necesită să oferim o alternativă la elementele cu care vaţi obişnuit, împotriva oricărei realităţi, astfel încât putem denumi situaţia existentă în prezent pe Geea, ultima frontieră, sau ultimul pas din Apocalipsul de trecere de la o etapă la alta a civilizaţiei terestre. Câteva luni ne mai despart de intrarea lui Uranus în Vărsător, moment care va marca pentru totdeauna intrarea întro nouă etapă de evoluţie, pentru întreg sistemul Phydelia, dar şi pentru sistemele învecinate, de altfel aceste impulsuri ale dinamicii manifestânduse din ce în ce mai pregnant pentru întreaga galaxie, pentru ceea ce materialiştii numesc Univers. Ne referim la intrarea lui Uranus în Vărsător nu ca punct de referinţă universal, ci terestru. Practic, această stare în care vă complaceţi necesită rezolvări pe care le aveţi la îndemână, de aceea, ceea ce facem este un ultim apel la bun simţ, la zâmbet, la lumina care este în voi, şi de care trebuie să vă aduceţi aminte.
Astăzi trebuie şi mai ales trebuie chiar dacă vaţi complăcut întro situaţie de înţelegere a realităţii pornind de la senzorial şi marcând un egoism care astăzi a ajuns să vă suplinească că vă puteţi întoarce în acea lume de lumină din care aţi pornit, pentru ca şi ceea ce este în jurul vostru să redevină lumină, să redevină după chipul şi asemănarea voastră, cum de altfel este tot ceea ce vedeţi în jur. Aici poate vă vine greu să credeţi, dar aşa este Planul Fizic, creaţia voastră a tuturor, iar ceea ce avem de făcut în prezent este să trecem la a folosi ceea ce am creat pentru a putea crea mai departe. Destul cu confuzia, cu întunericul, cu obişnuinţa, cu tristeţea, suferinţa, nefericirea şi alte atâtea pe care vi leaţi asumat atribuindule vieţii. Viaţa nu are cum să fie definită, iar toate aceste manifestări pe care leam amintit reprezintă decizii ale voastre pe care leaţi preluat la modul inconştient, determinând o situaţie paradoxală pentru orice divinitate, care vă priveşte, şi anume aceea de a vă contesta propria divinitate.
Întradevăr, ca fiinţe absolute, ca Fii ai Luminii, aveţi dreptul să faceţi orice, efectiv orice, de voi depinde însă dacă veţi alege binele sau ceea ce, la propriu, au ales alţii pentru voi. Nu este greu decât pentru cei care se luptă, dar este simplu pentru cei care vor să trăiască. A vă asuma în continuare drama unui sens distructiv, nu este o soluţie; cum sar spune, încăpăţânarea merge numai până unde vă duce capul, deci este o situaţie în care nimeni nu vă poate impune sau spune ce să faceţi. Ceea ce vi se cere este o minimă responsabilitate, în care dacă vă place răul, nu aveţi decât săl faceţi, dar nul generalizaţi. Sa ajuns astăzi la o manie a spectacolului, şi mai ales a unui spectacol distructiv, fără nici o noimă, îndepărtânduvă tot mai mult de Planul Divin, deci implicit de sensul real al evoluţiei. Este aşa cum vreţi să fie, pentru că voi sunteţi cei care sunteţi.
Este o situaţie paradoxală a omului, indiferent de zona de pe planetă unde se află, tributar fiind unei mentalităţi materialiste, muncind pentru a mânca şi mâncând pentru a munci, făcând amor pentru a se excita, cunoscând forma şi uitând de esenţă, şi totuşi, cu tot acest rechizitoriu, se poate, mai există această şansă ca omul săşi aducă aminte de Christul din el, de divinitatea care este, reîntorcânduse la el însuşi, la Tatăl, la Unul, căci unul este în toţi şi din unul pornesc toate. Aceasta este obişnuinţa aşteptării, în care datorită absolutizării manifestării fizice aşteptaţi ca tot ea să vă poată da un răspuns, şi mai ales cei care se află în punctele de decizie. Pentru omul obişnuit pare bine ceea ce decide societatea, deşi fiecare poate constata, prin propriilei consecinţe, cât de departe se află de ceea ce el însuşi visa să trăiască.
Aici facem o paranteză pentru a vă aduce aminte că visul este mult mai real decât ceea ce vedeţi în jurul vostru, iar ceea ce trăiţi denumind realitate este numai un plan secundar în evoluţia universală, reprezentând punctul de referinţă şi zona de maximă dinamică, fiind ultimul plan creat, de altminteri. Aduceţivă aminte de voi, reveniţi la Legile Universale care se manifestă în fiecare atom. Întradevăr, ştim că nu vă este uşor şi nici nu ar avea cum, dar de putut se poate pentru cei care nau încetat să creadă în valorile simple şi sincere ale existenţei, în ei înşişi, de fapt pentru cei care nu au renunţat la speranţa de a se naşte a doua oară. Suntem pretutindeni, la fel ca şi voi, numai egoismul vă împiedică să vă vedeţi aripile. Practic, sa ajuns la această situaţie paradoxală de a nu mai vedea pădurea din cauza copacilor, cerul din cauza stelelor, pe voi înşivă din cauza buletinelor, a atributelor sociale, a atâtor aşazişi deştepţi care au considerat căşi pot asuma responsabilitatea evoluţiei unei întregi societăţi, fără a cunoaşte însă normele fireşti ale Legii.
Situaţia de astăzi este reflectarea aceluiaşi simbol biblic în care se spune că, pe vremea lui Irod, toţi pruncii din Betleem au fost ucişi pentru a nu apărea un nou rege, dar acest simbol vizează o trecere între două epoci, între două civilizaţii, şi de această dată întreaga planetă se află în aceeaşi situaţie, de a nu mai deosebi realitatea de metaforă, iluzia de elementele cauzale, ceea ce este, de ceea ce reflectă ceea ce este. Prezenţa noastră aici nu este de dragul unui spectacol, şi vedem cum prea puţin vă interesează dacă existăm sau dacă facem ceva. Cei care, prin Legea Corespondenţei, se apropie de noi, sunt generaţiile încarnate după 1982, deci care în prezent au cel mult 14 ani de plan fizic pe Geea în această perioadă, 1982 reprezentând, de fapt, începutul perioadei de Apocalips. Aceste generaţii reprezintă sâmburele unei noi civilizaţii, dar dezvoltarea lor depinde de cei lucizi, care îşi dau seama de responsabilitatea pe care o au şi pe care adesea o declamă cu gravă maturitate că ceea ce fac, fac pentru cei care iau ales ca părinţi, acesta fiind un paradox al jocului cosmic. Departe de noi intenţia de a vă jigni latura afectivă, sentimentele cu care vaţi obişnuit, dar în al doisprezecelea ceas, dacă nu pentru voi, măcar pentru ei, treziţivă! Daţi la o parte minciuna şi egoismul, laşitatea şi justificările, şi reveniţi la lege, la simplitatea şi firescul existenţei. Viaţa este mult mai extraordinară decât S.F.urile cu care vaţi obişnuit, şi mai ales mult mai paşnică pentru cei care iau prins sensul. Nu aşteptaţi ca lumina să vă recunoască, ci recunoaşteţivă, căci ce veţi mai putea înţelege atunci când vă veţi vedea fără să vă puteţi mulţumi? Trezirea se face pas cu pas, cu răbdare şi cu înţelegere, şi mai ales suntem conştienţi de situaţia voastră în care, după mii de ani de anestezie, de inconştienţă pentru a vă putea forma un vehicol fizic, trebuie să reveniţi la normal.
Recunoaşteţivă ca Fii ai Luminii, altminteri strălucirea Universului din jurul vostru vă va orbi. Problema nu este la nivel de manifestare, ci ea constă în neînţelegerea manifestării, astfel că singurele soluţii viabile în prezent sunt cele care vin din lumea interioară, deci din voi înşivă. Învăţaţi să vă ascultaţi pentru a şti să vă urmaţi. Redescoperiţi bucuria jocului dinamic, căci scopuri sau limite nu există, iar cei carei vor recunoaşte sensul, se vor recunoaşte eterni. Oscilaţiile provin din impresii, iar impresiile din planul senzorial. Nu vă mai identificaţi cu ceea ce depinde de voi, ci căutaţi să perfecţionaţi. Informaţia există, ceea ce aveţi de făcut este să vă permiteţi accesul la ea. Deschiderea Lăcaşurilor Leului, cum se spune metaforic în prezent, reprezintă o etapă de individualizare în care fiecare revine la posibilităţile sale divine, absolute, trezinduse întro situaţie a unei responsabilităţi care, dacă nu aţi anticipao, var copleşi. Există cei care pot schimba exteriorul, dar cei carel acceptă trebuie săşi aducă aminte de ei înşişi, de verbul dinamic pe carel foloseau înaintea aşteptării, de credinţa în ei înşişi, pe care au împrăştiato în atâtea forme exterioare, diferenţele considerândule esenţiale numai cei care au ignorat esenţa.
Facem, deci, acest apel în deschiderea ciclului de comunicări din Rarău (Palmira, pe numele real) rugândune pentru voi, pentru ca atunci când veţi uita să uitaţi, să vă aduceţi aminte. Rugăciunea, aici, nu trebuie înţeleasă în sensul religios, ci aşa cum este în realitate, şi anume ca folosire a Forţei mentale. În permanenţă vă rugaţi, dar de ce o faceţi împotriva voastră, de ce vă doriţi răul când de voi depinde binele, lumina, bunulsimţ?! Nu este o contradicţie, căci sa ajuns la situaţia paradoxală că, la nivel de afirmaţie, toată lumea vrea binele, dar la nivel de înfăptuire, a uitat săl manifeste, săl realizeze, a uitat care este sensul, şi mai ales ceea ce poate cauza continuitatea în ritmicitatea sa. Căci, când ceea ce este ritmic devine şi continuu, atunci este uitat sau ignorat. Aşa sa realizat, practic, această adaptare a omului în prezent la lucruri împotriva sa, în care, de la cele mai elementare gesturi, de la aşi denatura alimentele, şi până la bomba atomică, sa obişnuit să creeze împotriva sa.
Dar aşa a fost să fie sau, cum sar spune, niciodată nui prea târziu. Greşelile pot fi reparate prin recunoaştere, dar pentru a le putea recunoaşte, aveţi nevoie de puncte de referinţă dinamice, reale, universale de altfel, este ceea ce vrem să prezentăm sub acest termen de alternativă. Dacă această posibilitate de schimbare nu ar fi pe măsura voastră, atunci ar fi împotriva voastră, deci ceea ce vă putem spune este că se poate, că fiecare poate reveni la el însuşi, înţelegând că propriul său drum îi aparţine. Este un proces care necesită răbdare, necesită înlocuirea educaţiei cu autoeducaţia, dar nu este greu, căci timp nu există, şi ceea ce nu există este bine să nu vă limiteze.
Nu uitaţi, căci nu aţi fost uitaţi. Revenim la această situaţie paradoxală de fragmentare în două lumi, practic distincte, care are loc astăzi pe Geea. Pe deo parte, entităţile aflate în legalitate care cuprind cele trei regnuri inferioare: mineral, vegetal şi animal şi pe cei treziţi, lucizi, luminoşi, alături de care se află, chiar inconştient, aceste generaţii încarnate după 1982, iar pe de altă parte, ceilalţi, cei care încă mai preferă tradiţiile, mofturile, indiferenţa propriei lor divinităţi. Nimeni nu poate decide în locul vostru, datoria pe care neo facem fiind aceea de a vă ajuta să decideţi şi puteţi vedea chiar voi cât de dificil sunt înţelese punctele de referinţă, de fapt normale, fireşti ale binelui, întro lume dominată de haos, de teamă, de necredinţă. Poate dacă vam vorbi despre existenţa în alte dimensiuni sau pe alte planete, am părea mai interesanţi decât acest rechizitoriu pe carel facem civilizaţiei terestre, dar acestea vă aşteaptă, avem tot timpul să le aducem în imaginea voastră atunci când voi veţi decide ce puteţi vedea. Timp nu există decât pentru cei care stau, căci pentru cei care merg, viaţa reprezintă o permanentă mişcare, o permanentă dinamică, care deschide noi şi noi orizonturi ale propriei voastre identităţi, pe drumul pe care laţi decis şi care vă aparţine de milioane şi milioane de ani. Reveniţi la el, reveniţi la voi, şi atunci veţi înţelege, căci pot înţelege numai cei care se înţeleg.
Realitatea nu este ascunsă de cei care nu se ascund, spectacolul fiind împotriva normalului. Aţi înlocuit controlul manifestării cu spectacolul acesteia şi aici aţi găsit pauza sau, mai corect spus, căderea. Dar după orice vale vine un deal; este mai greu să urci decât să cobori, dar din fundul văii unde ai mai putea coborî? Noi vă urăm curaj şi succes, şi, din Palmira oraşul clădit în lumină, să continuăm cu Pace şi Iubire. Solteris!

Va urma,

Sursa: 'Viata pe Geea'