11 VII 1995, ora 1.30, Violet
Solteris! În aceeaşi tematică a individualizării ne propunem să analizăm ceea ce înseamnă acest termen la nivel de practică, el traducânduse prin unicitate. Fiecare dintre voi poate percepe o diferenţă între el şi ceea cel înconjoară, dar la nivelul actual al societăţii terestre, ea este concretizată destul de puţin în fapte. Fiecare se simte unic, posedă nişte atribute mai mult sau mai puţin unice, nişte nume despre care se poate spune acelaşi lucru, însă lipsa individualizării se observă în fapte.
Majoritatea entităţilor, trecând printrun sistem educaţional, ajung să se confunde cu acesta, practic apărând ulterior ca beneficiari, canalizaţi pe căi deja cunoscute, tributari unor cariere oficializate dar, practic, lipsite de originalitate. În mod normal, fiecare tinde spre ceea ce se numeşte individualizare, dar parametrii atinşi denotă o personalitate care are la bază mai mult atributele şi elementele formale, decât faptele. Fiecare este şi poate deveni individual sau unic prin faptele sale, acestea reprezentând practica, neavând atribute, termeni de comparaţie, mare sau mic, fiecare gest aparţinând, în realitate, celui carel face. Pentru a avea o imagine mai simplă, este vorba de comportamentul fiecăruia; în general, comportamentul fiind format prin educaţie, el continuă toate carenţele sistemului educaţional, la fel cum cealaltă variantă este a celor care contestă sistemul, în sensul de a refuza o adaptare, dar care, la rândul lor, îşi modelează tot un comportament direcţionat la nivel de sistem, chiar dacă împotriva acestuia.
Situaţia este de aparentă dualitate; soluţia este a sintezei, a trezirii, a revenirii la unicitate, aceasta însemnând responsabilitatea fiecărui gest, a fiecărei fapte şi a propriului drum. Nu este greu, dar aveţi nevoie de răbdare pentru a vă putea întoarce la voi înşivă, pas cu pas. Unicitatea nu înseamnă extravaganţă, spectacol, aspecte anormale, ci poate fi regăsită în firesc. Publicitatea este pentru cei publici, unicitatea pentru cei unici. Numai cei care realizează această etapă a individualizării pot percepe şi realitatea colaborării, care exclude interferenţa în sensul de copiere şi readuce firescul libertăţii la nivel comportamental, pentru că rolul colaborării dintre două entităţi nu este de copiere, acceptare, cedare sau compromisuri, ci este dată de dinamica fiecăruia. Aceasta implică imaginaţie, creativitate, originalitate, căci colaborarea nu trebuie înţeleasă în sensul de dependenţă, ci de îmbogăţire, de împrietenire, de bunsimţ.
De asemenea, unicitatea vă răpeşte posibilitatea orgoliului, a comparaţiilor, a acelor aspecte de "cine este mai tare, câştigă". Fiecare fiinţă având acces la lumea mentală, la realitatea absolută, la puterea universală, deci la Iubire, depinde numai de ea cum le foloseşte, însă fiecare are un drum unic, şi atunci când şil regăseşte se poate comporta în armonie cu acesta, deci cu sine, această etapă putând fi numită "a doua naştere". Orice deviere de la propriul drum se confundă cu oscilaţiile, iar orice regăsire cu cunoaşterea, deci cu credinţa, cu încrederea în voi înşivă. Unicitatea poate fi refăcută numai cu răbdare, cu curaj, căci fiecare este un Fiu al aceluiaşi TATĂ, este o întrupare a Principiului Unic, având, la rândul său, posibilitatea de a urma un drum Unic.
Fiecare are în comportamentul său gesturi de împrumut, care aparţin fie prietenilor, fie celor mai apropiaţi, iar la scară mai mare oraşului, ţării, planetei, aceasta prezentând încă o situaţie de dualitate, în care fiecare îşi realizează unicitatea, dar întro alternanţă cu manifestările unui anumit spiritgrup. Astfel, sunt create multe interferenţe care opresc accesul spre lumea interioară. Bineînţeles, îndepărtarea lor se poate face pas cu pas, fiind foarte clar că nu înseamnă un spectacol. De altfel, limitările nu există la nivel fizic, ci la nivel de forme mentale, iar dândule la o parte la nivel de cauză, ele dispar automat şi la nivel de efect, oferinduvă libertatea pe care vo oferiţi voi înşivă, indiferent de condiţiile de mediu, de obişnuinţele cotidiene, întotdeauna putând respecta Legea şi coordona propriii parametri la nivel de comportament.
Respectând Legile Universale, puteţi fi voi înşivă în orice situaţie şi, implicit, nu depindeţi de exterior. Orice manifestare exterioară este din lumea interioară, iar atunci când o creaţi responsabili şi treji puteţi, întradevăr, să vă recunoaşteţi unicitatea. Prin individualizare, reveniţi la capacitatea de a lua decizii care, întradevăr, să vă reprezinte la nivel de fapte, nu ca atribute ale unui sistem social, ci în sensul clar al continuării creaţiei, în acelaşi timp putând realiza normalitatea colaborării cu oricine din Univers, indiferent de atributele sau de comportamentul acestuia. Actul deciziei necesită înţelegere şi, în acelaşi timp, confirmări. Confirmările vi le poate da cineva mai înţelept la fel cum, la rândul său, el le primeşte de la alţii mai înţelepţi, şi tot aşa, aceasta fiind imaginea colaborării la nivelul aparentei ierarhii spirituale care este doar la nivel de vibraţii, câtă vreme diferenţele sunt, de fapt, la nivel de formă, şi mai puţin de înţelegere a realităţii; însă ceea ce se realizează astăzi este doar transmiterea unei ştafete, a unei tradiţii, de la o generaţie la alta, dar fără a fi conectaţi la dinamica prezentului universal.
Conjunctura de Apocalips face necesară această reconectare, de fapt a fiecăruia cu el însuşi, cu propriui drum, cu propriui prezent, astfel încât săşi poată continua calea. Singura întrecere reală este cea cu voi înşivă, sensul fiind acela al perfecţionării continue. Cel care este pe propriui drum şi-l poate crea mai departe lucrând cu el însuşi, prin acea ordine firească în care mentalul este înaintea manifestării fizice, sau cauza este înaintea efectului, cuvântul este înaintea faptei. Orice gest care vă diferenţiază de ceilalţi are nevoie de curaj, iar ca manifestare a curajului el se îndreaptă spre voi, asumânduvă responsabilitatea deciziei şi atenţia asupra consecinţelor. Curajul de a experimenta, de a încerca ceea ce vi se pare nou, depinde numai de voi. Nu alergaţi după ceea ce deja aveţi, ci reveniţi la normalitatea înfăptuirii. Nimeni nu vă poate spune ce să faceţi, ci vă poate confirma numai propriile voastre decizii.
Pot decide numai cei care sunt dinamici, căutând un sens la nivel de manifestare din ce în ce mai util, mai bun, mai constructiv, atât în ceea cei priveşte pe ei, cât şi în ceea ce priveşte toate sistemele cu care sunt în relaţie de colaborare. Astfel, soluţiile cele mai bune, dovada unui progres real, sunt cele care dinamizează întregul ansamblu, obţinând un progres atât individual, cât şi pentru toţi cei din jur. Aceasta este realitatea fraternităţii universale, sau acel verset biblic : "Iubeşteţi aproapele ca pe tine însuţi". Un lucru bun, odată făcut, poate însemna un progres pentru fiecare. Lumea este formată din indivizi, schimbarea ei depinzând de schimbările pe care le realizează fiecare la nivel de comportament. Prin gesturile voastre puteţi contribui la schimbarea care se poate identifica cu dinamica existenţei. Aveţi încredere în voi, căutaţi să realizaţi că fiecare depinde numai de el însuşi, dar în acelaşi timp îi poate influenţa pe toţi ceilalţi prin faptele sale. Redescoperiţivă sensul, şi atunci veţi uita de limitele scopurilor. În ceea ce faceţi, căutaţi ca soluţiile pe care le aplicaţi să fie constructive la nivel de ansamblu, deci în armonie cu întregul Univers, ceea ce se poate numai revenind la Lege, la cunoaştere, la credinţă. Numai aşa puteţi redeveni voi înşivă, puteţi realiza bucuria jocului, a existenţei, printro responsabilitate normală şi cu cât mai multă răbdare şi bunsimţ. Solteris!
Va urma ,
Sursa:"Viata pe Geea"
