4 - II -1995, ora 19.05
Abordăm unul dintre punctele cheie care trebuie înţelese în prezent, şi anume acela al relaţiei dintre baza materială şi baza spirituală. Într-o societate materialistă, baza materială este cea care are prioritate, dar ceea ce trebuie înţeles este faptul că orice element material este materializarea unui scenariu mental, astfel încât bogăţia reală este cea spirituală, cea materială fiind numai manifestarea acesteia. Astăzi ne aflăm în faţa paradoxului că, într-o societate aflată în ilegalitate, întregul sistem de relaţii financiare şi de colaborare se pretează la adaptări pentru a ocoli legea, ceea ce nu este o rezolvare. O datorie amânată nu înseamnă că este şi achitată, de aceea se poate spune că ignoranţa este comodă pentru cei care fac abstracţie de consecinţe, deşi asta nu înseamnă că nu vor ajunge la ele. Cel care dă va primi de zece ori, cel care ia va plăti de zece ori, astfel încât celor care nu au posibilitatea de a nu da, nu le rămâne decât să ia. Fiecare entitate are această posibilitate la nivelul său pentru că a da înseamnă a înfăptui; dacă faptele voastre îi avantajează pe ceilalţi, atunci într-adevăr sunteţi avantajaţi, dacă nu, dimpotrivă.
O dovadă a nerecunoaşterii acestei legi este cantitatea imensă de resurse stocate la nivel de civilizaţie şi care nu este folosită acolo unde este necesară. Ca o afirmaţie, şi nu lipsită de argumente, cel care blochează valori într-un sistem dinamic cum este cel al relaţiilor sociale, de fapt se teme că va pierde şi într-adevăr aşa va fi, pentru că el se blochează, dar cei care folosesc sunt cei care se eliberează de o bogăţie, astfel putând deveni şi mai bogaţi. Ca o imagine sintetică, noţiunile universale sunt cunoscute de toate entităţile, însă numai la nivel teoretic, static deci, în lipsa creaţiei, fiind necesară adaptarea, un proces care întotdeauna se va afla sub cota zero a prezentului. Astfel, Omul a devenit din creator un beneficiar, un cetăţean onorabil într-o societate tradiţională, dar practic inexistent la nivel real, universal.
Cea mai înşelătoare conjunctură este cea a extremei binelui, căci aceia care au mai mult decât au nevoie se pierd pe ei înşişi, şi implicit pierd sensul resurselor dobândite, care la propriu nu reprezintă depozite, ci elemente ale unor scenarii deja create. Tocmai de aceea este bine ca, atunci când vă propuneţi un lucru, să-l priviţi şi în perspectivă, pentru că orice scop nu este decât un pas al unui sens, iar cel care se află pe drumul său poate vedea încotro merge fără să se oprească la fiecare pas. V-aţi obişnuit să mergeţi numai atunci când vă împinge ceva, fie în rău, fie în bine, deci putem trage concluzia că majoritatea a oamenilor ar dori să stea, numai că n-au ce-i face. Cum zic materialiştii, "aşa-i viaţa"; sau "aşa a vrut Dumnezeu" - cum zic preoţii, dar cum vreţi voi de ce nu se poate? Pentru ca într-adevăr să se poată, este necesară revenirea la parametrii universali. Metodele sunt simple, practica însă este complexă.
Să reluăm, deci, această temă a alimentaţiei. În prezent, procesul alimentar este un proces social canalizat spre a asimila mediul. În cadrul relaţiilor comerciale, industria alimentară, agricultura, culturile de plante ş.a. reprezintă factorul dominant. Orice aliment, pentru a ajunge pe masă sau în frigiderul cuiva, parcurge un traseu de la sursă până la cel ce şi-a proiectat să-l consume. La nivel subtil, de vibraţii, în structura alimentului respectiv este înregistrat un întreg film al existenţei sale. Deci influenţa sa asupra corpului mental este exact ca şi a unor casete video sau a unei dischete de calculator, producând interferenţe. Astfel, în afara procesului fizic care este un efect la nivel mental, are loc un permanent bruiaj, o permanentă suprapunere de imagini, lucru care determină aşa-numita stare de anestezie, deci de ignoranţă. La acest aspect se adaugă un întreg cod de forme mentale acceptate prin tradiţie drept valabile, reale, iar la nivel erotic, prin actul ejaculării şi al orgasmului, are loc devitalizarea. Aceste trei elemente sintetizate redau starea de conştienţă a omului în prezent, limitată practic numai la nivelul senzorial, instinctiv. Tocmai de aceea, când se înţelege necesitatea trezirii, trebuie să se lucreze la perfecţionarea acestor trei elemente: alimentaţie, informaţie, sex. Cum fiecare dintre voi întâlniţi cu uşurinţă aceste procese, vă puteţi da seama că, practic, în permanenţă aveţi de lucru cu voi înşivă, filonul central al acestei transformări fiind reprezentat de Jurnal. Asumaţi-vă responsabilitatea propriei voastre existenţe. Cei care caută responsabilităţi în exterior o fac inutil deoarece, chiar dacă câştigi milioane sau construieşti oraşe, la ce bun, dacă apoi părăseşti Planul Fizic?
Legea este dură numai pentru că este impersonală. Nimeni şi nimic nu se poate sustrage Legii. Entitatea poate folosi legile, dar nu le poate modifica. Astfel, consecinţele la care a ajuns în prezent civilizaţia terestră sunt rezultatul nefolosirii, deci al nerecunoaşterii Legilor Universale, şi nu al unei fatalităţi predestinate. Cel care continuă creaţia e liber să folosească legea cum doreşte, dar cel care vrea să stea e împotriva legii, căci totul este dinamic.
Pentru a evita imaginea dogmatică, tip şablon, a cunoaşterii, cu care v-aţi obişnuit, redescoperiţi bucuria jocului, a imaginaţiei, a intuiţiei, şi nu repetaţi inutil o experienţă, indiferent în ce domeniu, pentru că a repeta se finalizează prin a depinde de ceea ce cereţi. Această imagine este foarte clară la nivel alimentar. În absenţa structurii sociale obişnuite, practic nimeni dintre beneficiari nu este capabil să se descurce. Procesul care are loc în prezent este acela al individualizării, deci invers celui care a dat naştere instituţiilor, acelui proces de uniformizare a societăţii. Astfel, prin ridicarea vibraţiilor, instituţiile vor dispărea, lucru care de altfel se manifestă şi în prezent, rolul lor practic în organizarea societăţii fiind din ce în ce mai redus, iar posibilitatea de control asupra omului prin intermediul lor devenind, practic, imposibilă. Instituţia este numai o imagine mentală în scenariile mentale pe care le-aţi preluat despre existenţă, dar odată ce acestea se vor consuma, vor rămâne pe Geea numai cei care pot continua creaţia, pot concepe şi simţi pulsul dinamic al existenţei, deci aceia treziţi sau aleşi, cei care au viaţa în ei şi o manifestă în exterior. Mulţi poate se vor întreba ce vor face fără alimentaţie, care practic, fiind o preocupare de bază în prezent, ocupă majoritatea timpului. Dacă doriţi, o puteţi menţine, puteţi face expoziţii din ea, dar nu o mai introduceţi în Templu. Ce sens are atâta muncă dacă tot ajunge la toaletă? Mai bine - dacă vă place atât de mult acest joc - după ce o preparaţi, o puteţi arunca direct acolo, fără efortul inutil de a o digera. Într-adevăr, sună neobişnuit, dar pare mai simplu. Pentru a depăşi însă acest proces, el trebuie înţeles. La nivel de principiu, lucrurile sunt simple. La nivel de practică, este nevoie de cât mai multă experienţă pentru a putea înţelege. Bucătăria este, practic, un laborator în care voi faceţi experienţe asupra voastră în această relaţie cu mediul. Este evident că repetarea unei experienţe nu aduce nimic nou.
La nivelul alimentaţiei denaturate, nu pot fi consumate mai mult de 3-5 feluri de produse, practic de materie carbonizată, deci minerală. Se poate spune că a mânca denaturat este ca şi cum nu ai mânca nimic. La nivelul alimentaţiei naturale, combinaţiile sunt în jur de 10 elemente la o masă, deci, practic, încă se mai poate vorbi de o alimentaţie, structura acestora fiind naturală, deci vie, mult mai aproape de vibraţia voastră.
Al doilea grad de alimentaţie naturală este cea mixată, lichidă, deci combinaţiile pot fi mult mai complexe, practic vibraţia lichidă apropiindu-se de voi şi mai mult, căci orice proces în corpul fizic este lichid, iar ceea ce nu devine lichid se elimină. Deci, la acest nivel, creşte gradul de vitalitate şi, într-adevăr, se poate vorbi de hrănire, în timp ce ultimul grad - cel al energiei, al Pranei - pe care, de altfel îl realizaţi cu toţii prin respiraţie, reprezintă adevărata alimentaţie, fiind vorba de aspecte care stau la baza tuturor alimentelor manifestate fizic, deci a vieţii, la propriu. Pentru a nu avea impresia că renunţaţi cu totul la mâncare sau la energie, putem spune că, prin revenirea la o alimentaţie corectă sau tot mai apropiată de normal, începeţi să vă hrăniţi şi într-adevăr să trăiţi...
Nu este greu, şi aşa ar putea fi doar pentru cei care nu ştiu să se joace, care nu au curajul de a experimenta şi sinceritatea de a înţelege. Revenirea la o alimentaţie din ce în ce mai reală reprezintă, în fapt, şi rezolvarea problemei alimentaţiei la nivelul societăţii terestre, neînţelegerea acestui proces ducând la consecinţe dramatice pe care le trataţi drept fireşti: milioane de oameni părăsesc dimensiunea fizică din pricină că nu au ce mânca, prin suferinţă, devitalizare şi deteriorarea corpului fizic la nivel general. Cu cât veţi mânca mai puţin, cu atât veţi înţelege mai mult. Cunoaşterea materialistă nu este pentru OM, ci pentru tehnologie. A vă adapta unor elemente de mecanică în viaţă înseamnă destul de puţin, şi chiar împotriva vieţii.
Această informaţie aparţine Omului, şi fericiţi sunt cei care o vor înţelege şi o vor folosi. Noi ne facem doar datoria de a vă aduce aminte ceea ce deja aveţi. Celor care dau totul, le putem numai aduce aminte ceea ce au, dar evită să folosească. Ceea ce ne surprinde însă, este de ce organismele internaţionale pe care le-am contactat nu au făcut publică această informaţie. Nu ne aflăm nici în premieră, nici împotriva ei. Am oferit marilor instituţii ale civilizaţiei terestre atât date de tehnologie, cât şi idei sau soluţii referitoare la progresul Omului. Ceea ce facem prin această carte este abordarea acestor aspecte şi în sens invers, adică de la om spre societate. Atunci când cele două căi se vor întâlni cu a treia - cea de-a treia fiind calea fiecăruia dintre voi - colaborarea se va putea realiza la propriu, căci indiferent de cale, fiecare depinde de el însuşi, de eforturile sale, de deciziile sale, de capacitatea sa de a înţelege. SOLTERIS!
Sursa:'Viata pe Geea'
