Solteris! Alegem ca temă dualitatea care determină oscilaţiile în comportamentul marii majorităţi a oamenilor, şi anume între instinct şi credinţă. Instinctul aparţine corpului fizic, deci senzorialului, în timp ce credinţa se manifestă fizic, dar provine din aspectele subtile ale existenţei, realizând legătura cu planurile cauzale. În situaţia actuală, baza care determină acţiunile oamenilor încă adormiţi o reprezintă instinctul, la care este asociată o mentalitate tradiţională preluată din generaţie în generaţie, fără prea mari schimbări. Instinctul îl are fiecare, fără nici un fel de efort, iar mentalitatea se formează ulterior prin copierea celor din jur, printr-un sistem educaţional oficializat, prin aspecte în care factorii imaginaţiei, creativităţii, iniţiativei, sunt practic inexistenţi. Acestea sunt calităţi pe care şi le poate dezvolta numai entitatea, printrun efort particular, prin autoeducaţie. Civilizaţia în care intrăm se va baza foarte mult pe autoeducaţie, cunoaşterea reală necesitând efortul participării în procesul său. Instituţiile de învăţământ tradiţionale răspândesc o informaţie care vizează fie aspectele tehnologice, fie nivele mai mult teoretice ale conştiinţei, create printro adaptare la forme abstracte, dar depărtate de esenţă.
Drama intelectualului de astăzi este aceea de a opera cu teorii, cu forme mentale adaptate în sensul reflectării unei informaţii senzoriale, căutând definirea vieţii prin formule rigide, şi întotdeauna incomplete şi inutilizabile la nivel de practică. Modul în care sa dezvoltat ştiinţa actuală, pornind de la observarea efectelor şi continuând cu emiterea unor teorii cât mai aproape de explicarea lor, se bazează numai pe informaţii receptate senzorial şi pe o încercare de abstractizare a lor, rezultatul fiind o cunoaştere a jumătăţilor de măsură, în care precizia nu este niciodată de sută la sută. Dar aşa a fost să fie, rămâne ca voi să decideţi dacă aşa se mai poate continua. Faptul că o astfel de cunoaştere va depărtat de esenţă se poate vedea în consecinţa paradoxală că şi oamenii de ştiinţă duc o existenţă bazată pe instinct, mai mult decât pe cunoaşterea oficială, care a fost transformată în carieră, omul devenind un fel de calculator biologic, care poate memora orice, poate calcula orice, dar nu poate folosi nimic, căci fragmentarea societăţii terestre în aşazişi specialişti, adică entităţi limitate la anumite domenii ale existenţei, a creat un sistem de interdependenţă în relaţiile umane, în care orgoliul nu a ezitat să-şi spună cuvântul, ca şi interesele particulare, în sensul de ai exploata la nivel material, financiar, pe cei care nu ar şti ce ştiu specialiştii; de aici dependenţa, teama, nesiguranţa şi, într-un cuvânt, necredinţa. Lipsa individualizării a condus la formarea unei specializări a ignoranţei, determinând confundarea Omului cu un atribut, cu o carieră, şi la confundarea societăţii cu o grupare de străini singuratici, temători, dominaţi de o stare de stress, de neîncredere, privind la cei din jurul lor ca la potenţiali duşmani, întotdeauna gata să se apere sau gata să se repeadă atunci când văd ceva profitabil. Iată manifestări ale instinctului care au întunecat intelectul, corpurile subtile, cu forme mentale cum ar fi orgoliul, egoismul, teama (mai ales teama, care este motorul principal al activităţii umane pe Geea la ora actuală), stări care au atras o multitudine de complexe, de reţineri, de limite, ca şi acele brave calităţi ale materialismului: formalismul, ipocrizia, laşitatea, lenea, indiferenţa, toate având la bază o stare de anestezie datorată alimentaţiei. Medicina a ajuns un capitol al comerţului în care medicul nu mai are nici un interes să-şi însănătoşească pacientul, căci nu ar mai avea salariu. Aşa zisa producţie este îndreptată spre a profita, nu spre binele real al omului. Religiile caută să capteze cât mai mulţi adepţi, care să prefere un spectacol naiv şi pueril, mai ales în această epocă a valorilor simple şi fireşti ale existenţei, a funcţionalităţii dinamice a credinţei.
Într-adevăr, s-a ajuns la o limită, şi mai jos decât atât, practic, nu se poate, fiinţa umană trezindu-se în postura fiului risipitor într-un deşert al necredinţei, sacrificat pe altarul ignoranţei, al materialismului, uitând de Legile Universale, de identitatea sa cosmică, confundândus-e cu o haină fizică de care a uitat să aibă grijă, deteriorând-o din momentul în care iese de sub protecţia lui Saturn, deci după 28 de ani, când în realitate ar trebui să-şi spiritualizeze corpul, readucândul, după chipul şi asemănarea sa, la firescul sănătăţii perfecte, al nemuririi, al puterii la propriu. În asemenea parametri evoluţia fiind practic imposibilă, cercurile vicioase create de ignoranţă, dorinţa de a profita de pe urma altora, palida bucurie a unui moment de victorie într-o vale a plângerii, i-au făcut pe majoritatea oamenilor să uite de ei înşişi, de credinţa în bine, în lumină, în adevărul absolut al realităţii universale.
Şi totuşi se mai poate, căci dincolo de protocoale, de mofturile formalismelor, de dogme şi de concepte inutile, mai există acele fiinţe de lumină care aşteaptă să se mai nască a doua oară, aşteaptă a doua venire a lor la ele însele. Limitele cunoaşterii fiind date de instinct, de o adaptare în care, practic, tributul plătit legii datorită unei alimentaţii denaturate, unui sex instinctiv şi unei mentalităţi formate prin preluarea informaţiei din exterior, acest lucru face imposibilă înţelegerea unor idei mai subtile, a unor elemente mai reale ale existenţei, de unde ar începe adevărata cunoaştere. Corpul mental poate fi trezit numai prin purificarea corpului fizic şi prin folosirea corectă a energiei erotice, toate acestea în paralel cu autoeducaţia. În prezent s-a ajuns la o credinţă bazată pe senzorial şi pe manifestări instinctive, ducând la consecinţe distructive, în locul unei credinţe prin care corpul fizic să fie spiritualizat, iar manifestările la nivel de instinct să poată fi înlocuite cu elemente de acţiune, dinamice, provenind dintr-o înţelegere a realităţii şi nu dintro reflectare a ei, căci voi percepeţi acum realitatea ca şi cum, văzând umbre pe un perete, aţi putea vedea şi ceea ce le determină, deci forma luminoasă a lucrurilor, ceea ce este imposibil înainte de a da o la parte, de a dărâma acest zid al ignoranţei, orgoliului, egoismului, care să vă permită accesul la lumină; dar numai din forme şi contururi nu poate fi înţeleasă esenţa. Norocul este în faptul că pe aceasta o aveţi în voi, deci vă puteţi recunoaşte cu uşurinţă atunci când veţi decide acest lucru.
În etapa actuală, fenomenul care se petrece la nivel uman se numeşte individualizare. Individualizarea este un proces deosebit de complex, în care se revine la capacităţile latente ce vă aparţin ca fiinţe divine, şi care au devenit latente pe măsură ce v-aţi abătut de la firul evoluţiei, însă ele nu s-au pierdut, aşteptând să vă aduceţi aminte de ele. De asemenea, este vorba de a intra pe firul Akashic, deci pe drumul vostru care este unic, de fapt, pentru fiecare. Instituţiile vor dispărea, pas cu pas, solicitânduvă sensul de a redescoperi universalitatea cunoaşterii. O fiinţă universală este un bun învăţător, un bun preot, un bun medic, un om care ştie să folosească tehnologia epocii sale, care este deschis în sensul colaborării cu oricine din univers, şi care are datoria de a continua creaţia, revenind la puterea pe care o are dintotdeauna şi pentru totdeauna. Căutaţi şi perfecţionaţivă în tot ce aveţi la îndemână, nimic nu este întâmplător şi orice progres făcut la nivelul unei manifestări înseamnă un pas înainte la nivel de ansamblu al manifestării, căci atunci când veţi reveni la voi înşivă, veţi putea înţelege că lumea depinde de fiecare, efectiv de fiecare, acesta fiind, de altfel, un fenomen de adaptare pentru a vă folosi puterea tocmai ca să nu se întoarcă împotriva voastră. Tocmai de aceea ne adresăm şi celor mai entuziaşti sau mai grăbiţi să interpreteze, spunândule să nu se grăbească, căci timp oricum nu există, iar salturile în evoluţie sunt împotriva legii.
Formaţi-vă credinţa prin cunoaştere, nu prin exacerbarea instinctului, a excitaţiei, a spectacolului. Prin calea cunoaşterii de sine veţi redescoperi cunoaşterea reală care vă va îndemna, prin formarea credinţei în valorile universale, să puteţi continua creaţia revenind la verbul universal al existenţei, EU SUNT, ce aparţine celui care se recunoaşte în toţi şi în toate, astfel încât acea întrebare celebră, "a fi sau a nu fi", îşi găseşte răspunsul prin cei care au revenit la Tatăl şi, într-adevăr, şi-au adus aminte că ei sunt. Solteris!
Va urma,
Sursa: "Viata pe Geea"
